Autor – Florin Costache
Într-o seară de martie, undeva în Moldova românească turistică, o flotă de mașini și aparținătorii ei, primari din lungul și latul României, îl așteptau pe candidat.
Nu e despre candidat. E despre ei.
Oameni trecuți prin viață, gospodari, votați de cei care îi iubeau sau îi urau. Veniseră să ia lumină și să-i ofere speranță celui mai pricinos dintre potențialii președinți ai României.
Aperitive, pălincă, pește, carne, sarmale, mămăligă reîncălzită.
„Noi am greșit. Trebuia să fim mai atenți la nevoile lor.”
Vorbise șeful, președintele asociației. Toți ascultau și încuviințau. Candidatul îi privea deznădăjduit. Le oferea mintea lui, soluții. De la ei aștepta încredere, speranță. Deznădejdea nu era pe ordinea de zi, dar ocupase toate scaunele.
Primarii nu îndrăzneau să-și ridice privirile din fața de masă pătată. În priveghiul ăsta, nimeni nu părea să înțeleagă cum ajunsese George pe val, iar AUR să pășească spre 35%. Oameni care îi votaseră ani la rând plecaseră de lângă ei.
„Greșiți. Le-ați dat lemne toamna și la începutul anului?”
Au tresărit. Da, le dăduseră.
„Le-ați dat ajutor social? Le-ați dus copiii cu microbuzul, fie că erau loaze sau premianți? Le-ați găsit un loc de muncă la oraș pentru fiii și fiicele lor?”
Dădeau din cap afirmativ. Nimeni nu înțelegea unde vreau să ajung. Nici chiar eu, încă.
„Știți ce nu le-ați dat? Puloverul dumneavoastră Paul & Shark. Asta nu le-ați dat.”
S-au uitat la ei înșiși. Niciunul nu știa prea bine ce poartă. De pulovere se ocupă doamnele primar.
Capitalismul a adus nume precum Alaïa, Alexander McQueen, Balenciaga, Balmain, Berluti, Bottega Veneta, Brunello Cucinelli, Burberry, Cartier, Celine, Chanel, Chloé, Christian Louboutin, Dior, Dolce & Gabbana, Fendi, Ferragamo, Givenchy, Gucci, Hermès, Loewe, Loro Piana, Louis Vuitton, Maison Margiela, Prada, Saint Laurent, Tom Ford, Valentino, Versace, Zegna.
Și ne-a făcut să le învățăm mai abitir decât pe cele din calendar: Adrian, Alexandru, Ana, Andrei, Antonia, Cleopatra, Constantin, Cristina, Daniel, Elena, Elisabeta, Gabriel, Gheorghe, Ioan, Irina, Maria, Marta, Matei, Mihai, Nicolae, Parascheva, Pavel, Petru, Sabina, Sofia, Spiridon, Ștefan, Teodor, Vasile, Veronica.
Pe unii îi purtăm. Celorlalți ne rugăm. Uneori, pentru același lucru.
Oamenii din sate și din orașele mici au învățat și ei ce înseamnă Paul & Shark. S-au uitat la primar și s-au întrebat: eu de ce să nu am un pulover de 400 de euro?
Primarul număra lemnele date, ajutoarele, cursele microbuzului. Alegătorul se uita la pulover. Unul credea că-și făcuse datoria. Celălalt vedea cât mai avea până la viața celui căruia îi dăduse votul.
De aici își trage puterea promisiunea AUR: o să aveți și voi ce are primarul.
Primarii au tăcut. Înțeleseseră.
Nu eram eu candidatul și nici nu mi-ar fi dat voturile lor. Deși știu că le meritam.
Nu mai era nimic de făcut în seara aceea.
După un an și câteva luni, AUR aleargă spre 45% după redistribuire. Candidatul, briliant, are știința de a împărți puloverul roșu de 400 de euro între băieții în galben, poporul hămesit și propria voință.
Doar că omul nu mai așteaptă o bucată de pulover.
Vrea și cămașa de pe tine.
Textele preluate în categoria ”Opinii” sunt asumate de autori și nu reprezintă, neapărat, poziția site-ului alert24.ro
Sursă foto – arhiva personală a autorului
