Într-o lume de Key Account Manager, System Analyst Logistics, Embedded Software Developer, mi-am dat seama că n-aș putea fi decât medic, preot sau profesor.
Înainte de toate, fiindcă nu înțelegeam prea bine titulaturile… Comunismul și-a întins tentaculele și peste Revoluție, astfel încât am fost ultima generație din școală care a făcut rusă în loc de engleză, ca să poată ieși la pensie Господин профессор…
Apoi, aș fi avut nevoie de suport pentru a înțelege ce trebuie să facă un App Technical Support sau Specialist Requirements Management Process…
Așadar, nu-mi rămânea decât să aleg între medic, preot și profesor…
Halatele albe mă fascinau, medicii îmi apăreau drept îngeri ce fac bine semenilor, salvând vieți. Însă cum leșinam de fiecare dată când mi se lua sânge pentru analize de rutină, mi-am dat seama că medicina nu e de mine…
Cât despre haina neagră a preoției, nu mă vedeam așa iluminat încât să-i pot ilumina pe ceilalți…
Așa am ajuns profesor: programator de minți, vindecător de inimi, iluminator de suflete…
Și simt că am ajuns unde trebuie. – opinie apărută pe pagina de Facebook – Jurnalul unui profesor
Sursă foto – pixabay.com
