PNL încearcă o formulă politică dificil de explicat electoratului: să voteze instalarea unui guvern dominat de PSD, dar să se declare partid de opoziție. Ilie Bolojan invocă responsabilitatea față de țară și necesitatea încheierii crizei guvernamentale, în timp ce o parte dintre liberali consideră că votul pentru Cabinetul Luca Niculescu ar însemna tocmai legitimarea social-democraților care au provocat căderea fostului Executiv. După cinci luni de criză politică, liberalii au ajuns să discute nu doar despre viitorul Guvernului, ci și despre propria identitate politică.

Biroul Politic Național al PNL se reunește sâmbătă, 17 octombrie, pentru a decide poziția partidului față de învestirea Guvernului Luca Niculescu. Conducerea grupurilor parlamentare liberale s-a pronunțat deja în favoarea unui vot de instalare, fără participarea partidului la guvernare, dar în organizațiile județene și printre parlamentari există opoziție față de această soluție.

Ilie Bolojan argumentează că România nu își mai poate permite prelungirea interimatului guvernamental, în condițiile presiunilor bugetare și ale dificultăților administrative. Premierul interimar a declarat că va propune liberalilor un vot de necesitate, nu unul de susținere politică. Distincția este importantă pentru strategia sa, dar mult mai greu de explicat în Parlament: voturile liberalilor vor conta la fel ca toate celelalte pentru instalarea unui Executiv în care PSD deține majoritatea portofoliilor.

Situația are și o ironie politică. PSD a contribuit, alături de AUR, la demiterea Guvernului Bolojan în luna mai, iar acum tocmai Bolojan încearcă să convingă PNL să faciliteze revenirea social-democraților la putere. Liderul liberal susține că responsabilitatea pentru componența și performanța viitorului Cabinet trebuie să aparțină partidelor care își trimit miniștrii în Executiv.

Numai că responsabilitatea guvernării și responsabilitatea instalării Guvernului sunt două lucruri diferite, dar nu complet independente. PSD își va asuma miniștrii, însă nu va putea ajunge la Palatul Victoria fără voturile necesare din Parlament, inclusiv cele pe care liberalii ar putea decide să le ofere.

Tensiunile interne ilustrează această contradicție. Deputatul liberal Octavian Oprea a susținut respingerea Cabinetului Niculescu, în timp ce Alin Tișe, președintele Consiliului Județean Cluj, și-a exprimat public nemulțumirea față de conducerea partidului. Organizația PNL Iași, condusă de Alexandru Muraru, a decis în unanimitate să nu susțină învestirea unui guvern pe care îl consideră controlat de PSD. Nu este încă o ruptură formală a partidului, dar diferențele de poziționare sunt suficient de importante încât decizia să nu mai poată fi prezentată ca o simplă formalitate parlamentară.

Pentru liberali, problema depășește însă votul de învestitură. Partidul încearcă să recupereze o identitate politică distinctă după ani de guvernare alături de PSD, dar prima mare decizie a noii sale etape de opoziție ar putea fi tocmai susținerea instalării unui Executiv social-democrat. În plus, posibilitatea unui acord prin care PNL să nu susțină moțiuni de cenzură pentru o perioadă de șase luni ar transforma votul inițial într-un angajament parlamentar mai amplu, chiar dacă partidul nu ar primi niciun minister.

Această formulă are o logică instituțională: România are nevoie de un guvern cu puteri depline, capabil să adopte măsuri bugetare și să pregătească anul 2027. Are însă și un cost politic potențial, pentru că PNL va trebui să explice unde se termină responsabilitatea față de stabilitatea țării și unde începe susținerea indirectă a PSD.

Există și alternativa refuzului. Liberalii care solicită respingerea Guvernului consideră că prelungirea crizei ar putea deschide drumul către alegeri anticipate și către o clarificare a raporturilor de forțe. Constituțional, însă, respingerea unui Cabinet nu provoacă automat dizolvarea Parlamentului, iar România ar putea rămâne încă o perioadă cu un Executiv interimar.

În acest context, disputa internă este mai mult decât un conflict între susținătorii și contestatarii lui Ilie Bolojan. Este o confruntare între două moduri de a înțelege opoziția: unul care acceptă compromisuri parlamentare pentru funcționarea statului și altul care consideră că delimitarea politică trebuie să înceapă chiar cu votul de învestitură.

Pentru PSD, formula unui guvern propriu, instalat și cu voturile unor partide care se declară în opoziție, ar crea un aranjament parlamentar neobișnuit. Social-democrații ar controla cea mai mare parte a Executivului, în timp ce partidele care contribuie la instalarea lui ar încerca să păstreze distanța față de deciziile guvernamentale.

Pentru PNL, dificultatea va apărea imediat după vot. Dacă Guvernul Niculescu va adopta măsuri nepopulare, liberalii vor putea susține că nu au participat la luarea deciziilor. PSD va putea răspunde că Executivul a primit și voturile lor. Ambele afirmații ar putea fi adevărate, dar niciuna nu ar rezolva complet problema responsabilității politice.

PNL a ajuns astfel într-o situație paradoxală: pentru a deveni partid de opoziție, trebuie mai întâi să decidă dacă votează instalarea partidului față de care vrea să facă opoziție. Iar întrebarea care rămâne nu este doar cine va guverna România, ci cine va răspunde politic pentru un guvern pe care unii îl instalează, dar nimeni din afara coaliției nu vrea să și-l asume.

 

Sursă foto – ilie.bolojan/facebook