Fostul ministru al Educației, Mircea Miclea, fondatorul școlii cognitive în psihologia românească, a explicat de ce e important să nu facem doar ceea ce ne place și mai ales cum să ne educăm să ne placă ceea ce facem.

sondaj

Mircea Miclea: E o modă acum, care bântuie printre părinți și părinții spun că trebuie să-i lăsăm pe copii să facă numai ce le place lor să facă. Nu-i bine. Diferența dintre noi, ca adulți, și copii este că noi trebuie să ne gândim în primul rând la ce le folosește lor, nu la ce le place lor. Ce le place lor e un default. Ei se gândesc tot timpul la ce le place. E firesc. Au nevoie de o doză de hedonism. Toți avem nevoie de doză de hedonism, să ne gândim mereu la ce ne place. Nu ne place să învățăm? Dar ne e de folos să învățăm. Nu ne place să avem anumite reguli, dar e de folos să învățăm anumite reguli, pentru că după aceea, când ajungem la viața de adult, totul reprezintă reguli. Dacă eu mă angajez la benzinărie, eu am reguli, trebuie să vin la o anumită oră, trebuie să mă îmbrac într-o anumită uniformă, trebuie să livrez într-un anumit fel serviciul pe care eu îl exercit și pentru care-s plătit. Deci sunt reguli, prin urmare ce trebuie să fac eu ca părinte? Să-ți presar reguli, câte un pic, câte un pic. De ce? De aia, pentru că vreau să te fac adaptatat când vei fi mare. În lumea asta haină de adulți care funcționează după reguli, tu trebuie să fii adaptatat la ea și atunci o să-ți dau reguli. Prima oară ce trebuie să facem noi? Să îi stimulăm pe copii să își descopere pasiunile, dar în același timp ei trebuie să dobândească niște reguli pe care noi, ca adulți responsabili, trebuie să le creăm, să le oferim, să le modelăm, adică să facem și noi ceea ce le spunem lor să facă. Și în felul acesta ei vor asimila regulile și după ce le-au asimilat o să o să ajungă să le și placă, adică să aibă sentimente plăcute. Ia uitați, îmi vin în minte o serie de cercetări: de la nivelul de inteligență mediu în sus, principalul factor care face diferența între performanța de vârf și performanța mai scăzută este self discipline, adică disciplina pe care tu ți-o dai ție însuți. Studiul s-a făcut pe populația Statelor Unite. Corelația, așadar, dintre IQ și reușita la nivel de colegiu este de 0.27. Self-disipline este disciplina auto-stabilită, adică eu îmi stabilesc reguli, de genul: întâi învăț, după aia mă distrez, întâi îmi fac tema, apoi învăț eu, apoi citesc, întâi fac cutare lucru până la capăt și după ce l-am făcut până la capăt mă recompensez. Astea-s reguli, dar pe care eu mi le auto-administrez, mi le auto-administrez pentru că au fost administrate din afară. Așadar, ce mă ajută pe mine de la nivel de inteligență mediu în sus spre performanță este disciplina auto-stabilită. De aceea și bineînțeles că am satisfacție. Adică mergând pe această disciplină pe care eu am asimilat-o, eu am satisfacție că obțin succese profesionale. Iată cum ajungem la ceea ce ai zis tu că ajunge să-ți placă ceea ce trebuie să faci, adică te învăț niște reguli, tu asimilezi regulile alea, faci din regulile mele către tine, regulile tale către tine, ai succes datorită lor și te simți bine că aplici acele reguli. Autodisciplina, încă o dată, este extrem de importantă. Așa că vă rog nu mai prizați tot felul de ideologii de 2 bani pe net: tot timpul trebuie să-i lăsăm să facă ce vor ei, că numai așa le stimulăm creativitatea. Nu! Nu! N-are bază științifică, e ideologie, e gargară chestia asta. Nu-i așa. Trebuie să avem o dimensiune de reguli. Sigur, asta nu înseamnă să nu fie și bucurie, să nu fie și inovații ș.a.m.d. Dar avem reguli, pentru că asta e viața de adult, asta e plină de reguli”.

Sursă – Edupedu.ro

 

 

Sursă foto – mircea.miclea/facebook.com