Școala trebuie să asigure egalitatea șanselor, nicidecum a rezultatelor. Rezultatele sunt responsabilitatea fiecărui elev în parte.
Profesorul trebuie să se asigure că e auzit de elevul din ultimul rând precum de cel din prima bancă, să predea lecția astfel încât să capteze atenția receptivilor, dar și rebelilor, să rezolve probleme de olimpiadă, dar și să găsească soluții pentru copiii-problemă din clasă, într-un cuvânt să acorde tuturor șanse egale de afirmare.
Însă șansa nu e același lucru cu rezultatul. Șansa e în sarcina dascălului, rezultatul este responsabilitatea elevului.
Ce te faci când unii ascultă, iar alții insultă, unii dau dovadă de bun-simț, alții de proastă-creștere?… Unii sunt interesa(n)ți, alții total dezinteresați. Unii abia așteaptă să afle ceva nou, alții abia așteaptă să se sune. Unii au o minte treză, alții dorm în bancă. Unii stau doar cu mâna pe sus, alții doar cu mâna pe telefon. Unii vor doar note, alții vor să învețe! Unii își doresc să cunoască, alții vor doar să treacă. Unii prezintă proiect după proiect, în timp ce pentru alții materia nu prezintă niciun interes. Unii-și fac teme de care și tu ai uitat, iar alții nu fac niciodată nimic…
Sunt tot mai multe voci care cer ca la final de an să-i premiem pe toți. Să inventăm diplome pentru lene, pentru obrăznicie, pentru lipsă de interes și implicare.
Dar, a pune semnul egalității între lucruri inegale se cheamă inechitate, nicidecum egalitate!
Școala trebuie să asigure egalitatea șanselor, nicidecum a rezultatelor.
Rezultatele sunt responsabilitatea fiecărui elev în parte.
Opinie apărută pe pagina – Jurnalul unui profesor
Sursă foto – pixabay.com
