Predau Religia de câțiva ani în trei școli din provincie. Fost șef de promoție, olimpic național, tot setul de diplome și merite înșelătoare, am intrat în învățământ din dorința de a-mi extinde experiența și în acest domeniu.

sondaj

Șocul despre realitatea din învățământ m-a izbit la câteva săptămâni după ce am pășit pe porțile școlii în calitate de profesor. Nu trec cu vederea să menționez cumințenia, blândețea și nevinovăția unor copii, mici sau mari, care mi-au oferit zi de zi forța necesară să continui.

Cu toate acestea, în școlile provinciale la care am prins posturi […] rare sunt zilele în care să nu existe câte o manifestare ușor primitivă din partea elevilor: salutul e un specimen rar, regulamentul școlar, vestigiu așezat în arhive, iar batjocura și înjurăturile adresate profesorilor, idol mult lăudat.

Inițial, credeam că materia predată m-a făcut să par vulnerabil în fața elevilor, dar comportamentul e același și față de colegi-profesori cu peste 20-30 de ani experiență, care ies din clase cu nervii la pământ și cu lacrimi în ochi.

Și acum, întrebarea: cine este vinovat de dezastrul din școli? Profesorii ce par amatori în fața agresivității nestăvilite a elevilor? Elevii lipsiți de scrupule, ce amenință profesori până și cu moartea? Părinții dependenți de liniștea lor personală, ce i-au făcut să apeleze la tehnologie și la școală doar pentru a scăpa de responsabilitatea educării lor?

Semnat,

Un profesor pe cale de retragere.

Opinie apărută pe pagine de FacebookJurnalul unui profesor

 

 

Sursă foto – pixabay.com