Un copil de clasa a 8-a care vrea să ajungă la un liceu bun trebuie să muncească din greu. Provocarea părintelui: să-l motiveze și să facă rost de bani pentru meditații.
”Anul ăsta este vital. Fiți atenți la ce mănâncă, la cât dorm, la cum petrec timpul. Dacă mai vreți să vă certați cu soțul/ soția, țineți minte ce aveți de zis și îi spuneți din iunie încolo. Dacă mai aveți alți copii, explicați-le că fratele sau sora lui are examen pentru liceu și că trebuie să fie înțelegători anul ăsta.”
Minimum 10 ore de învățat pe zi pentru un copil de clasa a VIII-A
Realitatea este dură în clase, după atâția ani în care niște copii în formare au avut parte doar de incertitudini. Au pierdut ani esențiali din dezvoltarea lor emoțională, mentală și academică și acum li se cere să fie responsabili, să ia niște decizii care sunt definitorii pentru viitorul lor. Toate într-un mediu haotic, cu un program căruia îi face față cu greu și un adult.
Indiferent că învață dimineața sau după-amiaza, un copil de clasa a 8-a care vrea să ajungă la un liceu bun trebuie să muncească zilnic minimum 12 ore. 6-7 ore le stă la școală (cu folos sau fără), apoi are cel puțin 4 ore de meditații pe săptămână, plus temele pentru școală, pentru pregătirea individuală.
Un copil de clasa a-8-a care vrea să ajungă la un liceu bun nu are timp să mănânce și să se odihnească corect, d-apoi să mai facă activități sportive sau de hobby. Să te trezești la 6 și până la 11-12 noaptea să muncești mi se pare inuman pentru un adolescent. Să ai doar câteva ore libere în weekend și să te simți vinovat că te-ai odihnit pentru că rămâi în urmă este calea sigură spre anxietate și depresie.
Un liceu bun înseamnă sacrificii
Poate nu ai încă elevi de clasa a 8-a în casă și ți se pare că exagerez. Fie că vrea sau nu să accepte Ministerul Educației, există licee foarte bune, licee bune, licee mediocre și licee proaste. Sunt licee unde profesorii sunt implicați, unde există activități extrașcolare și tot felul de proiecte, unde grija față de copii este reală, unde există comunicare cu părinții și licee unde 2-3 copii iau Bacalaureatul la finalul celor 4 ani de studii.
Ca să ajungi la un liceu foarte bun sau bun media de la Evaluarea Națională trebuie să fie trecută bine de 9, dacă nu de 9,50. Ca să obții această medie trebuie să depui mult efort atât la clasă, cât și în afara ei, la meditații. Sigur că există și copii care reușesc singuri, dar sunt mult prea puțini.
Fără meditații nu se ajunge nicăieri
Stresul începe de la găsirea unor profesori pentru meditații. Cei mai mulți dintre ei își fac grupele cu un an înainte, așa că, dacă aproape de finalul clasei a 7-a nu ești pe fază, nu prea ai șanse să găsești pe cineva bun. Apoi, este nevoie ca profesorul să vrea copilul. Ni s-a întâmplat ca la matematică să fie respins copilul pentru că domnii respectivi lucrau numai cu copii de 9 și nu aveau timp să reia materia cu niște elevi care nu au avut altă vină decât că au avut la clasă profesori slabi și că au făcut 2 ani jumătate de școală în pandemie.
Când ai găsit omul potrivit, te mulezi după programul lui pentru că știi cât de greu ți-a fost să ajungi la el. Așa ajungi ca în fiecare joi copilul tău să termine orele la 3, la 3.10 să îl aștepți cu farfuria cu mâncare în fața ușii, să mănânce în viteză, ca la 3.30 să plece ca să ajungă la 4 la meditații. De unde se întoarce la 6.30-7.45, mai respiră un pic și se apucă de temele pentru a doua zi.
Noi mergem la școală la stat, dar atât la meditații la matematică, cât și la cele la română are colegi de la licee private, unele dintre ele de renume. Sunt copii care fac meditații și cu câte doi profesori. Unul dintre colegi face cu domnul de la clasă pentru notă și cu o doamnă pentru Evaluarea Națională. Până nu ajungi în clasa a 8-a nu realizezi dimensiunea dezastrului în care este sistemul nostru de învățământ.
Sursă foto – pixabay.com
