Este 9 dimineaţa. Într-o clasă primară a unei şcoli din Bucureşti, învăţătoarea le predă copiilor matematica. Îi sună telefonul. La celălalt capăt, o voce se recomandă ca fiind psihologul unui spital din Capitală. Îi spune că nu a găsit pe nimeni altcineva din familie căruia să îi comunice că mama unui băieţel din clasă a murit de COVID-19.
Pentru învăţătoare, timpul încremeneşte. Îl caută cu privirea pe băieţel. Stă tăcut în ultima bancă şi zâmbeşte. Îl cheamă la ea şi află că el şi sora lui mai mare sunt singuri acasă de câteva zile, pentru că şi mama, şi tata sunt internaţi în stare gravă la spital, cu COVID-19.
Ce proceduri să aplici în asemenea situaţii? Faci ceea ce îţi dictează conştiinţa şi condiţia de om. Sora mai mare este chemată la şcoală. Nimeni nu are puterea să le spună ce s-a întâmplat. Copiii sunt trimişi acasă, spunându-li-se să stea cuminţi şi să aştepte veşti, pentru că situaţia mamei lor s-a agravat.
Între timp, cei de la spital mai găsesc nişte rude şi cunoştinţe ale familiei şi le comunică tragica veste. De la aceste rude află şi copiii că mama lor nu mai este. Nu ştiam, până în acest moment, care este starea de sănătate a tatălui şi dacă ea s-a îmbunătăţit.
Continuarea pe Libertatea.ro
Sursă foto – bbc.com
