Depolitizarea învățământului, miza mandatului lui Sorin Cîmpeanu

În ultima vreme, atacurile la actualul Ministru al Educației, Sorin Cîmpeanu, au crescut în amploare și intensitate. În spatele unor acuze nefondate și a unor teorii, departe de a fi dovedite, se ascund interesele unui sistem de învățământ încremenit în timp, care nu dorește să renunțe la piatra de moară politică pe care o duce în spate încă de pe vremea comunismului. Faptul că ”mai marii” acestei mafii naționale urmează să fie verificați la doctorate, bucată cu bucată, din ordinul ministrului, agravează loviturile de imagine pe care adversarii lui Cîmpeanu le aplică, fără scrupule, pentru a-și ascunde furtul academic.

Intenția ministrului Cîmpeanu de a depolitiza sistemul de învățământ și de a permite ocuparea funcțiilor prin concurs este, de departe, cea mai semnificativă reformă pe care un ministru al educației a demarat-o în ultimii 30 de ani. Până acum, școlile și liceele au fost ocupate de un leadership eminamente politic, pe modelul comunist perpetuat chiar și după căderea odiosului regim. Acest tip de jug este unul zdrobitor pentru că nu permite instituțiilor de învățământ să fie conduse pe merit și pricepere, ci pe șpagă și nepotism. De aici rezultă, bunăoară, lipsa totală de performanță, lipsa de organizare și de viziune, lipsa abilității și a disponibilității profesorilor cu adevărat buni de a-și face vocea auzită și priceperea simțită. Rezultatele rușinoase pe care România le obține la evaluările internaționale pleacă și din faptul că toate unitățile de învățământ sunt conduse prin ordin de la ”partid.” Singura diferență reală față de perioada de dinainte de 1989 este că, la fiecare nou scrutin politic, noul partid venit la guvernare sau noua coaliție, abuzează de această tradiție a forței brute pentru a schimba conducerea unor instituții cu altă serie de neaveniți politic.

Drumul nu este ușor, câtă vreme este foarte clar că în minister lucrurile nu stau chiar bine. Rădăcinile adânci ale corupției sistemice nu fac altceva decât să îngreuneze procesul de organizare a concursurilor pentru posturi și funcții de conducere. Sistemul corupt știe că dacă amână acest proces și lovește năprasnic în imaginea ministrului, există șansa ca măsura să nu se mai aplice, prin demiterea lui Cîmpeanu sau prin prăbușirea guvernului. Planul este unul fezabil aritmetic, câtă vreme, din 2016 și până astăzi, guvernele s-au succedat în medie la 10 luni. Asta înseamnă că strategia tragerii de timp este de partea sistemului.

O altă problemă semnificativă este că Sorin Cîmpeanu a anunțat verificarea tuturor doctoratelor din România. Până și aici s-a reușit includerea unei virgule, prin care verificarea să se realizeze doar în cazul tezelor susținute începând cu anul 2000, dar, chiar și așa, discutăm despre răsturnarea unui sistem de șarade, bazat pe plagieri. Mulți din învățământ, și nu numai, privesc cu spaimă acest întreg proces.

Ne putem aștepta la creșterea intensității atacurilor asupra ministerului. Vor fi citate cazurile clasice pe care sistemul le poate influența prin blocare, de la școlile fără toalete, la manualele venite târziu. Hoțul va striga hoții, pentru a-l transforma pe Cîmpeanu în țap ispășitor. Scopul va fi acela de a anula profesionalizarea conducerii învățământului și de a bloca verificarea doctoratelor vedetă din ultimii 20 de ani. Dacă acest ministru are curajul de a-și definitiva fie și numai aceste două reforme, în ciuda tuturor abuzurilor nefondate la adresa imaginii sale, atunci educația din România va avea, în sfârșit, acces la curățenie și aer proaspăt, la un aer al schimbării.

 

 

Sursă foto – https://www.facebook.com/SorinMCimpeanu