Confesiunea unui elev de 10 – Toată lumea se aştepta deja să le știu pe toate, când să fii la fel de bun la absolut toate materiile, mi se pare imposibil

A teacher wearing a N95 Face masks teaches mathematics at an High School

Într-un articol pentru portalul Republica.ro, Alexandra Enăchescu vorbește despre experința ei cu școala românească:

”Am fost un copil olimpic. Și totuși, nu vorbesc prea des despre asta.

Am fost un elev de nota 10 și, totuși, nu mă mândresc neapărat cu asta acum.

Am pus mult timp pe primul loc școala și, când am ajuns adult, m-am lovit de neajunsuri pe care școala nu mi-a dat și instrumentele necesare să le rezolv.

Asta e povestea mea, a unui fost elev pentru care adulții din jur s-au dat peste cap, punându-şi toate speranțele în sistemul formal de educație – care urma să-i asigure un viitor bun. Și a unui om care acum vede mult mai clar mecanismele defectuoase pe care școala le-a întreținut. Pentru că micro-traumele lăsate de un sistem educațional deficitar lovesc mai puternic abia la maturitate.

Nu spun că școala e Bau-Baul suprem și că ar trebui să o arătăm cu degetul, că e vinovatul absolut pentru care uneori simțim că ne ratăm ca adulți sau ca profesioniști, dar cu siguranță nu ar trebui să fie nici busola față de care să ne raportăm identitar. (…)

În plus, toată lumea se aştepta deja să le știu pe toate, când să fii la fel de bun la absolut toate materiile – mi se pare imposibil… cu mintea de acum! Aveam și eu zonele mele în care mă simțeam ca peștele în apă, dar și materii care îmi plăceau mai puțin. Geografia, de exemplu. De-asta, atunci când am fost scoasă la hartă și n-am știut să arăt unde-s Anzii Cordilieri (înlocuiți voi cu orice altceva), s-a lăsat cu râsete și arătat cu degetul: „Cum adică? Ea, care le știe pe toate, nu știe unde-s munții ăștia?” Nu puteam să greșesc. Greșeala se plătea cu derâdere, dezamăgire și ridicol.”

Continuarea pe Republica.ro

 

Sursă foto – bbc.com