Tribuna învățământului – Criza personalului didactic este o realitate a educației de azi. Salariile mici și lipsa perspectivelor de evoluție fac din profesorat un scenariu tot mai neatractiv

Într-un editorial pentru revista Tribuna Învățământului, jurnalistul Sorin Ivan atrage atenția asupra faptului că tot mai puțini tineri aleg meseria de profesor, în special din cauza salariilor mici.

”De 30 de ani, profesorii cer salarii mai bune, condiții de muncă decente, mai mult respect din partea guvernanților și a societății. Niciun guvern nu a negat importanța educației, fiecare și-a făcut, cel puțin la nivel de programe și declarații, o prioritate din educație. Mai mult decât atât, prin 2008, s-a încheiat și Pactul Național pentru Educație, care a reunit toate forțele politice de atunci și care, ca orice minune, n-a durat mai mult de trei zile, neproducând niciun efect. Totuși, dincolo de nivelul declarativ, a fost mereu reiterată, explicit sau subliminal, ideea că educația nu este un domeniu profitabil și de aceea nu poate beneficia de același regim financiar precum alte domenii, vitale. Și de aici, dezbateri, certuri, scandaluri, mișcări sindicale, pichetări, greve, mitinguri etc., într-o istorie tumul­tuoasă, turbulentă și dramatică, întinsă de-a lungul a trei decenii de tranziție. Lucrurile au evoluat cu viteza melcului, și nu cu progrese majore. Și astăzi educația este una dintre cele mai slab plătite profesii în raport cu importanța ei fundamentală și cu eforturile pe care le presupune.

În prezent, salariile mici și lipsa perspectivelor de evoluție fac din profesorat un scenariu tot mai neatractiv. În fiecare an, din ce în ce mai puțini absolvenți de universități aleg catedra ca proiect profesional. Situația este dramatică în special în cazul științelor exacte, la matema­tică, informatică, fizică și chimie, dar și la alte discipline, unde sistemul se confruntă, an de an, cu lipsa personalului calificat. Mulți dintre tinerii cu diplomă de licență sau (cu atât mai mult) de master optează din start pentru o altă carieră, care le oferă satisfacții mai consistente, dincolo de cele morale. În paranteză, discursul motivațional privitor la importanța socială a profesiei, la misiunea apostolică a profesorului și la rolul lui mesianic nu mai ține azi. A trecut vremea romantismelor, a entuziasmelor și elanurilor patetice din era începuturilor. Trăim într-o lume pragmatică, în care oamenii au și obiective materiale, nu numai idealuri spirituale, trebuie să plătească taxe, vor condiții bune de existență, perspective de evoluție și împlinire – aspirații cum nu se poate mai concrete, normale și legitime, de altfel. Sunt situații în care tinerii care ies de pe băncile universității (astăzi, virtuale) op­­tează pentru profesorat doar ca un moment de tranziție până la o soluție mai bună. Trist, dar adevărat. Iar cei care intră din convingere în sistemul educațional (ne place să credem, cei mai mulți) vin și rămân cu frustrarea incongruenței dintre miza profesiei și gradul remunerației, mult sub nivelul importanței, eforturilor și al standardelor europene.”

Continuare pe Tribuna Învățământului

 

 

Sursă foto – france24.fr