Emilia Șercan (PressOne): Peste jumătate din teza ministrului Justiției, Radu Marinescu, este copiată din alți autori

O investigație publicată luni arată că ministrul Justiției, Radu Marinescu (PSD), ar fi plagiat mai mult de jumătate din teza sa de doctorat în Drept, susținută în 2009. Potrivit analizei realizate de jurnalista Emilia Șercan, cel puțin 56,68% din lucrare ar conține fragmente copiate din alți autori: 140 de pagini din totalul de 247. Investigația menționează că preluările ar include nu doar textul de specialitate, ci și note de subsol și chiar „Cuvântul înainte” al tezei.

Dezvăluirea apare într-un moment cu miză instituțională ridicată: ministrul Justiției a declanșat, zilele trecute, procedura de selecție pentru conducerea DNA, a Parchetului General și a DIICOT — un proces care, prin definiție, se sprijină pe credibilitatea publică a ministrului care îl coordonează.

Ce susține investigația: pasaje întinse, fără ghilimele și fără atribuirea autorilor

Conform PressOne, teza, intitulată „Sistemul mijloacelor de probă în procesul civil”, ar conține blocuri de text preluate cuvânt cu cuvânt din mai multe lucrări anterioare. În unele situații, aceste calupuri ar ajunge până la aproximativ 25 de pagini consecutive. Investigația descrie tehnica drept copiere fără ghilimele și fără indicarea autorului original, deci fără delimitarea clară a pasajelor preluate.

PressOne afirmă că o parte semnificativă a conținutului ar proveni din trei lucrări de specialitate. În cazul uneia dintre surse, se susține că volumul din care au fost preluate zeci de pagini nu ar fi fost citat nici măcar o singură dată și nici inclus în bibliografia tezei. Într-un alt caz, se arată că au fost copiate inclusiv note de subsol, element care sugerează o preluare mecanică, nu doar o apropiere de idei.

Un punct sensibil menționat de investigație este „Cuvântul înainte”: secțiunea în care autorul își prezintă argumentul și motivația cercetării ar include, potrivit PressOne, un pasaj preluat fără ghilimele dintr-o lucrare coordonată chiar de profesorul Ion Dogaru, conducătorul de doctorat al lui Marinescu.

Răspunsul ministrului: „Nu consider că am plagiat”

Radu Marinescu a negat că ar fi încălcat standardele unei lucrări științifice. În declarația citată de PressOne, ministrul susține că nu se consideră vinovat de plagiat și invocă ideea că teza ar fi fost elaborată „în conformitate cu normele timpului”, sub coordonarea unui profesor „reputat”. Tot PressOne afirmă că ministrul a invocat, în justificare, o presupusă „lipsă a normelor” și „lipsă a legislației” la momentul respectiv, însă jurnalista contestă această explicație și arată că existau atât norme academice, cât și prevederi legale care impuneau marcarea textelor copiate.

Ministrul a mai afirmat, potrivit investigației, că doctoratul nu i-ar fi adus beneficii în carieră, deși ar fi confirmat că a ocupat o poziție de lector titular, funcție care, în mod uzual, presupune deținerea titlului de doctor.

De ce contează acum: concursul pentru marile parchete și problema de credibilitate

Dincolo de disputa academică, cazul se suprapune peste o chestiune de autoritate publică. Concursul pentru șefia DNA, a Parchetului General și a DIICOT este una dintre cele mai sensibile proceduri din arhitectura de justiție, iar ministrul este, inevitabil, un garant al corectitudinii și al integrității procesului. În acest context, acuzațiile de plagiat nu sunt doar o vulnerabilitate personală, ci pot deveni o vulnerabilitate instituțională: orice decizie a ministrului în această perioadă riscă să fie privită prin lentila unei întrebări simple — cu ce legitimitate morală cere statul integritate, dacă unul dintre oamenii-cheie ai sistemului este acuzat de încălcarea ei?

Ce urmează: presiune publică, posibil traseu instituțional și cost politic

Investigația deschide, practic, trei fronturi. Primul este cel public: reacția opiniei publice și a mediului universitar, într-o temă care a devenit simbolică în România ultimului deceniu. Al doilea este cel instituțional: dacă vor exista sesizări formale și dacă instituțiile competente vor iniția verificări. Al treilea este cel politic: modul în care PSD și coaliția de guvernare vor gestiona o controversă care lovește direct într-un minister cu rol central în numiri și reforme.

Într-un climat în care societatea cere standarde mai dure pentru demnitari, iar justiția rămâne un teren de confruntare politică majoră, cazul Marinescu are potențialul să se transforme rapid dintr-o controversă academică într-o criză de credibilitate la vârful Ministerului Justiției — exact în momentul în care ministerul cere încredere pentru una dintre cele mai importante selecții din sistemul judiciar.

Articol PressOne – AICI

Sursă foto – https://www.facebook.com/emilia.sercan/photos