Declarațiile ministrului Educației au provocat o reacție puternică în sistemul de învățământ, după ce acesta a cerut public ca elevii, părinții și profesorii să raporteze comportamentele pe care le consideră „problematici” la cadrele didactice. Ministrul a vorbit despre necesitatea unui mecanism prin care profesorii care răspândesc teorii ale conspirației, informații false sau pseudo-ștință să fie semnalați imediat, pentru a putea fi sancționați disciplinar.

Potrivit acestuia, imaginea unei școli ar fi afectată nu doar de profesorul acuzat, ci de întreaga comunitate educațională, motiv pentru care responsabilitatea „monitorizării” ar trebui împărțită în mod egal între toți: elevi, părinți și colegi din cancelarie. Ministrul a insistat că asemenea derapaje au impact direct asupra nivelului de alfabetizare științifică a copiilor și asupra performanței educaționale în ansamblu.

Ideea a fost primită cu ostilitate în rândul sindicatelor din învățământ, care acuză faptul că astfel de recomandări subminează autoritatea profesorilor și creează o atmosferă de suspiciune generalizată în școli. Reprezentanții cadrelor didactice cer clarificări urgente: ce se încadrează, concret, în categoria „informațiilor false”? Cine decide? Și, mai ales, cum se asigură că asemenea mecanisme nu vor fi folosite abuziv de elevi nemulțumiți sau părinți conflictuali?

În plus, sindicatele consideră că ministrul ar fi aruncat o responsabilitate excesivă pe umerii copiilor, transformându-i în „inspectori” ai propriilor profesori, cu riscul ca relația pedagogică să fie profund afectată. La nivelul cancelariilor, declarația a fost percepută ca o invitație la turnătorie și un semnal de neîncredere din partea conducerii sistemului față de propriii angajați.

Ministrul a explicat că mecanismul de raportare ar trebui, în final, să ducă la sancțiuni disciplinare clare: de la avertisment și diminuarea salariului, până la interdicția de a ocupa funcții de conducere sau chiar excluderea din sistem, în cazurile considerate grave. Intenția este, potrivit acestuia, de a „curăța” sistemul de practici educaționale nocive care alimentează dezinformarea.

În lipsa unor criterii clare, controversele cresc, iar discuția se transformă într-una despre definirea limitelor libertății profesorului în sala de clasă. Fără un cadru bine stabilit, măsura riscă să producă efecte inverse: teamă, autocenzură și o deteriorare accentuată a climatului educațional.

Sursă foto – pixabay.com