Piața de energie din România a atins un nou prag critic. Pe 1 iulie, în intervalul de seară, prețul electricității a urcat la 5.321 lei/MWh, adică peste 1.000 de euro/MWh, nivel considerat un record istoric pentru piața românească de energie.
Explozia prețului nu ține doar de consumul ridicat sau de presiunea sezonieră asupra sistemului. Ea arată, mai ales, o problemă structurală: România produce energie fotovoltaică în timpul zilei, dar nu are suficientă capacitate de stocare pentru a o păstra până seara, când cererea crește și prețurile sar.
În acest gol intră Bulgaria. România exportă peste zi energie solară, atunci când producția este mare și prețurile sunt reduse, iar vecinii de la sud de Dunăre o pot stoca în baterii. Seara, când România are nevoie de energie și producția solară dispare, aceeași energie ajunge să fie cumpărată înapoi la prețuri mult mai mari.
Diferența vine din investiții. În ultimii doi ani, Bulgaria a direcționat peste 2 miliarde de euro către sectorul stocării de energie. Rezultatul: în această vară, capacitatea instalată în baterii ajungea la aproximativ 4,1 GW, cu posibilitatea de a stoca peste 12 GWh de energie electrică.
România este mult în urmă. În luna iunie, capacitatea de stocare în baterii era de aproximativ 878 MW, de aproape cinci ori mai mică decât cea a Bulgariei. Raportat la vârful de consum, această capacitate rămâne insuficientă pentru a proteja piața de șocurile de preț din intervalele de seară.
Cazul de pe 1 iulie arată costul întârzierii. România a investit masiv în producție regenerabilă, dar nu și în flexibilitatea sistemului. Fără baterii, fără capacități rapide de echilibrare și fără mecanisme serioase de stocare, energia ieftină de la prânz nu ajută consumatorul seara.
În practică, România riscă să devină o piață care produce ieftin când nu are unde să pună energia și cumpără scump când are cea mai mare nevoie de ea. Iar diferența nu este plătită de sistem, ci de economie și, în final, de consumatori.
