AUR a devenit cheia aritmeticii parlamentare, iar odată cu asta a devenit și ținta principală a tuturor calculelor de culise. După eșecul guvernului Veștea, întrebarea nu mai este doar cine poate forma o majoritate, ci dacă George Simion își mai poate ține partidul într-un singur bloc.

La votul pentru Adrian Veștea, AUR a arătat disciplină de partid. Simion și-a scos parlamentarii din sală, iar guvernul propus nu a primit niciun vot de la formațiunea suveranistă. Veștea a rămas la 189 de voturi, departe de pragul necesar de 233. Pentru liderul AUR, momentul a fost o demonstrație de forță: partidul nu se vinde la bucată și nu intră în jocul altora.

Dar această disciplină nu înseamnă că în interiorul AUR nu există tensiuni. Cazul Mohammad Murad a arătat că există parlamentari sau lideri care ar fi preferat o altă strategie. Murad a spus public că ar fi votat guvernul Veștea, invocând nevoia de stabilitate și situația economică dificilă. Mai mult, el a reclamat lipsa unei decizii clare în partid înaintea votului.

Apoi a venit demisia Iuliei Uscov, specialistă pe zona juridică în AUR. Ea nu era parlamentar, deci plecarea ei nu schimbă matematica din Legislativ, dar are valoare simbolică. Uscov a transmis că nu mai împărtășește aceleași valori cu partidul și că nu susține ideea anticipatelor. Cu alte cuvinte, fisura nu este încă parlamentară, dar există politic.

Miza este evidentă. AUR are 90 de mandate, iar fără o parte din aceste voturi orice formulă de guvern devine complicată. Un executiv PNL-USR-UDMR nu are numerele necesare. Un guvern PSD ar avea nevoie fie de o înțelegere politică mai largă, fie de voturi venite din zone care oficial spun „nu”. De aici apare tentația ruperii AUR.

Pentru George Simion, pericolul nu este doar pierderea câtorva parlamentari. Pericolul real este pierderea imaginii de partid compact, disciplinat, imposibil de negociat pe bucăți. AUR a crescut tocmai pe ideea că nu seamănă cu vechile partide și că nu intră în combinații parlamentare clasice. Dacă apar voturi separate, negocieri individuale sau plecări spectaculoase, această imagine se fisurează.

Deocamdată, însă, ruptura AUR pare mai degrabă o ipoteză de lucru decât o realitate. Simion a trecut testul votului pentru guvernul Veștea și a demonstrat că încă poate controla grupurile parlamentare. Nemulțumiri există, dar nu s-au transformat într-o mișcare organizată.

Întrebarea este cât va rezista această disciplină. Cu cât criza politică se prelungește, cu atât presiunea pe parlamentarii AUR va crește. Vor exista oferte, promisiuni, argumente de stabilitate, apeluri la responsabilitate și calcule personale. Pentru unii, perspectiva anticipatelor poate fi o oportunitate. Pentru alții, poate fi un risc.

AUR se află acum în fața primului test serios de partid mare. Până acum a fost partid de protest. Acum este partid de blocaj, de negociere și de presiune parlamentară. George Simion trebuie să demonstreze că poate ține sub control o formațiune care nu mai este doar o tribună politică, ci o miză de putere.

Se lucrează la ruperea AUR. Deocamdată, Simion rezistă. Dar cu fiecare zi de criză, prețul loialității din interiorul partidului crește.

 

Sursă foto – sorin.grindeanu/facebook