Unul dintre cele mai importante proiecte hidroenergetice rămase neterminate din perioada comunistă face un pas decisiv spre finalizare. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a emis acordul de mediu pentru Amenajarea Hidroenergetică Surduc–Siriu, proiect amplasat pe râul Bâsca Mare, în județele Buzău și Covasna, care include și realizarea centralei Nehoiașu II.

Decizia este importantă nu doar pentru Hidroelectrica, ci și pentru întregul sistem energetic național. Compania consideră Nehoiașu II o piesă esențială pentru închiderea treptei hidroenergetice Surduc–Nehoiașu și pentru creșterea producției de energie regenerabilă într-un moment în care România caută noi capacități stabile de generare.

Potrivit Ministerului Mediului, acordul a fost emis după parcurgerea procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului și după o etapă amplă de consultare publică. În această perioadă, autoritățile au primit sute de observații, inclusiv un număr mare de mesaje cu conținut identic. Ministerul susține că toate observațiile au fost analizate, inclusiv cele care nu vizau direct documentația tehnică a proiectului.

Investiția vizează finalizarea unor lucrări începute în urmă cu decenii, în baza proiectului „Amenajarea Surduc–Siriu”, aprobat încă din 1981. Elementul central al acestei etape este CHE Nehoiașu II, o centrală care ar urma să fie echipată cu un grup hidroenergetic de tip Francis, cu o putere instalată de 55 MW.

Odată pusă în funcțiune, centrala ar urma să producă aproximativ 150 GWh de energie electrică pe an. Pentru Hidroelectrica, proiectul are o logică economică aparte: cea mai mare parte a infrastructurii este deja realizată, iar gradul de execuție este estimat la aproximativ 85%. Cu alte cuvinte, compania nu pornește de la zero, ci încearcă să recupereze și să valorifice o investiție începută în urmă cu mai bine de patru decenii.

Datele companiei arată că imobilul centralei este deja construit integral, iar lucrările rămase țin de betonări interioare, instalații, arhitectură, stația de transformare și montarea echipamentelor hidromecanice și electrice.

Ministerul Mediului susține că proiectul a fost analizat prin trei studii distincte: evaluarea impactului asupra corpurilor de apă, evaluarea adecvată și raportul de impact asupra mediului. În urma acestora, au fost impuse măsuri de prevenire, reducere și monitorizare a impactului, atât în faza de execuție, cât și în cea de exploatare.

Printre obligațiile incluse în acord se numără asigurarea debitului ecologic, măsuri pentru îmbunătățirea conectivității longitudinale a cursului de apă, publicarea datelor de monitorizare de la stațiile automate și transmiterea lor în timp real către Apele Române. De asemenea, titularul proiectului va trebui să elaboreze un studiu privind lucrările necesare pentru protejarea comunităților riverane și pentru asigurarea cerințelor socio-economice legate de resursa de apă.

În același timp, proiectul rămâne sensibil din punct de vedere ecologic. În documentația prezentată public au apărut și observații referitoare la protecția faunei acvatice, inclusiv critici potrivit cărora studiul de mediu nu ar trata suficient impactul asupra peștilor în zona turbinelor. Tocmai de aceea, acordul de mediu vine la pachet cu condiții suplimentare de monitorizare și cu obligații menite să limiteze efectele asupra ecosistemului.

Din perspectiva statului, miza este însă mai largă decât simpla punere în funcțiune a unei noi centrale. AHE Surduc–Siriu este prezentată drept o infrastructură strategică pentru securitatea energetică a României, capabilă să contribuie nu doar la producția de electricitate, ci și la echilibrarea sistemului energetic, reglajul de frecvență și flexibilitatea operațională.

Pentru Hidroelectrica, finalizarea proiectului ar însemna consolidarea poziției de lider în producția de energie regenerabilă. Compania administrează în prezent 188 de centrale hidroelectrice, cu o putere totală de 6,4 GW, precum și parcul eolian Crucea, de 108 MW.

După ani de stagnare, Nehoiașu II revine astfel în prim-plan ca unul dintre rarele proiecte energetice vechi care au șansa reală de a fi duse la capăt. Dacă etapele administrative și lucrările rămase vor avansa fără blocaje, România ar putea adăuga în următorii ani o nouă capacitate hidroenergetică relevantă într-un sector în care fiecare MW stabil devine din ce în ce mai valoros.

Sursă foto – pixabay.com