Japonia a trecut luni printr-un moment-cheie în procesul de revenire la energia nucleară, după ce Adunarea prefecturii Niigata a votat în favoarea poziției guvernatorului Hideyo Hanazumi, care susține repornirea centralei Kashiwazaki-Kariwa – considerată cea mai mare centrală nucleară din lume. Decizia deschide calea pentru reluarea activității la aproape 15 ani de la dezastrul de la Fukushima, însă scoate la suprafață diviziuni profunde în rândul populației locale.

Kashiwazaki-Kariwa se află la aproximativ 220 de kilometri nord-vest de Tokyo și a fost una dintre unitățile închise după cutremurul și tsunamiul din 2011, evenimente care au dus la avarierea centralei Fukushima Daiichi și la cea mai gravă catastrofă nucleară de la Cernobîl. După 2011, Japonia a păstrat o parte importantă din flota nucleară închisă; între timp, autoritățile au repornit 14 dintre cele 33 de reactoare considerate încă operaționale, în încercarea de a reduce dependența de importurile de combustibili fosili.

TEPCO, din nou în prim-plan: între promisiuni și deficit de încredere

Un element sensibil al repornirii Kashiwazaki-Kariwa este faptul că centrala ar urma să fie exploatată de Tokyo Electric Power Company (TEPCO) – compania care a operat Fukushima Daiichi în 2011. Tocmai acest detaliu a alimentat reticența locală: sondaje la nivelul prefecturii indică faptul că 60% dintre locuitori nu consideră îndeplinite condițiile pentru repornire, iar aproape 70% își exprimă îngrijorarea privind capacitatea TEPCO de a opera în siguranță centrala.

În încercarea de a câștiga sprijin, TEPCO a anunțat un angajament financiar substanțial pentru prefectura Niigata: 100 de miliarde de yeni în următorii 10 ani, prezentat ca pachet de investiții și măsuri de sprijin pentru comunitate. Susținătorii repornirii vorbesc despre beneficii economice – de la locuri de muncă la posibile costuri mai mici ale electricității – însă contestatarii acuză că decizia este în principal una politică și că nu reflectă voința majoritară a locuitorilor.

Proteste în fața adunării regionale: „Nu uitați Fukushima”

Votul de luni a fost însoțit de proteste în fața clădirii Adunării prefecturii Niigata, unde câteva sute de persoane au cerut oprirea demersului. Mesajele au vizat atât opoziția față de energia nucleară, cât și lipsa de încredere în TEPCO.

Printre vocile publice se află și persoane relocate după 2011. O fermieră stabilită în Niigata după evacuarea din zona Fukushima a explicat că experiența directă a accidentului, precum și consecințele psihologice, fac ca ideea unei „renașteri” nucleare să fie percepută ca o amenințare, nu ca o soluție.

Repornire posibilă din ianuarie. Impact estimat pentru zona Tokyo

După votul regional, centrala se apropie de reluarea efectivă a activității. TEPCO ia în calcul repornirea primului reactor în jurul datei de 20 ianuarie, potrivit informațiilor prezentate în spațiul public. Estimările autorităților indică faptul că reluarea producției ar putea crește cu aproximativ 2% aprovizionarea cu electricitate pentru zona Tokyo – un argument important într-o țară care își calculează securitatea energetică tot mai atent.

De ce insistă Japonia pe nuclear: importuri scumpe și cerere în creștere

Guvernul de la Tokyo își justifică revenirea la nuclear prin presiunea economică a importurilor și prin obiectivele climatice. Combustibilii fosili importați ar reprezenta între 60% și 70% din producția de electricitate, iar Japonia a cheltuit anul trecut 10,7 trilioane de yeni pentru importul de gaz natural lichefiat și cărbune – o sumă semnificativă în ecuația balanței comerciale.

În același timp, deși populația scade, autoritățile anticipează o creștere a consumului de energie în următorul deceniu, alimentată de extinderea centrelor de date pentru inteligență artificială, mari consumatoare de electricitate. În acest context, Japonia a stabilit un obiectiv ambițios: dublarea ponderii energiei nucleare în mixul energetic, până la 20% până în 2040.

O decizie cu două registre: politică energetică versus memorie socială

Cazul Kashiwazaki-Kariwa arată ruptura dintre logica de securitate energetică și memoria socială a unui accident nuclear care încă produce consecințe. Pentru guvern, repornirea centralei este o piesă într-o strategie de reducere a dependenței de importuri și de decarbonizare. Pentru o parte importantă a comunității, este o reluare a unui risc considerat inacceptabil, mai ales în condițiile în care operatorul propus este exact compania asociată cu Fukushima.

Urmează, cel mai probabil, o perioadă de confruntare publică și instituțională: autoritățile vor încerca să consolideze legitimitatea deciziei prin garanții de siguranță și beneficii economice, în timp ce opoziția locală va continua să ridice întrebarea centrală care planează peste orice repornire nucleară în Japonia post-2011: cine își asumă, cu adevărat, consecințele dacă lucrurile merg prost?

Sursă foto – pixabay.com