Creșterea normei didactice la 20 de ore pe săptămână, anunțată sec de premierul Ilie Bolojan, pare la prima vedere o măsură tehnică, o simplă ajustare birocratică. În realitate, este cea mai brutală lovitură dată școlii românești din ultimii ani: peste 14.000 de posturi didactice dispar, sute de mii de elevi vor avea acces redus la sprijin educațional, iar sistemul intră într-o logică de austeritate accelerată, cu efecte structurale greu de reparat.
Premierul Ilie Bolojan a anunțat miercuri o măsură cu efecte devastatoare pentru sistemul de educație: creșterea normei didactice pentru profesori de la 18 la 20 de ore pe săptămână, în gimnaziu, liceu și școlile profesionale. Guvernul vorbește despre eficiență, dar în realitate este vorba despre un val masiv de concedieri mascate și o tăiere brutală a resurselor pentru școli. Conform calculelor Edupedu.ro, peste 14.100 de posturi didactice vor fi eliminate, iar circa 165.000 de elevi vor resimți direct impactul: mai puțini profesori, mai puțin sprijin, clase mai aglomerate și orare mai sufocate.
În cifre, fiecare două ore adăugate la norma didactică echivalează cu o creștere a volumului de muncă de 4-6 ore pe săptămână pentru profesori. Asta într-un sistem care deja funcționa la limită, cu dascăli epuizați, lipsă de personal în zonele rurale și o birocrație sufocantă. Profesorii titulari vor fi supraîncărcați, iar suplinitorii sau pensionarii care ocupau mii de norme vor fi eliminați. Nu printr-un act de reformă pedagogică, ci printr-un calcul contabil rece.
Consecințele sunt dramatice. O normă de muncă mai mare înseamnă, inevitabil, mai puține posturi. Asta înseamnă mai puțini profesori în școli și mai puțin timp acordat elevilor. Aproape 80.000 de elevi de gimnaziu, peste 83.000 de liceeni și circa 2.000 de elevi din profesional vor pierde accesul la activități suplimentare, la ore remediale, la sprijin personalizat. Într-o țară unde abandonul școlar e printre cele mai ridicate din UE, statul decide să taie exact acolo unde era nevoie de consolidare.
Măsura vine la pachet cu o altă lovitură nedeclarată oficial, dar analizată în culisele Guvernului: creșterea numărului de elevi per clasă. Dacă se va modifica legea astfel încât clasele să aibă mai mulți copii, rezultatul va fi și mai sumbru: comasarea claselor, pierderea contactului individualizat între profesor și elev, imposibilitatea aplicării metodelor moderne de predare diferențiată. O educație care se voia centrată pe elev este împinsă într-o logică medievală: „mai mulți copii, mai puțini profesori, mai puțină grijă”.
Și nu se oprește aici. Premierul a anunțat și reducerea drastică a orelor plătite „la plata cu ora”. Se estimează că peste 15.000 de norme echivalente vor dispărea și în această zonă, adică circa 680 de milioane de lei tăiate din veniturile profesorilor care predau suplimentar sau completează catedra. Practic, 25.000 de dascăli vor pierde bani. Unii dintre ei își vor pierde și posturile. Din nou, fără studii de impact, fără consultare, fără analiză pedagogică – doar ordine și economii.
Totul se întâmplă într-un moment critic: anul școlar 2025-2026 începe în mai puțin de două luni. Posturile sunt deja scoase la concurs, profesorii s-au înscris la titularizare, mobilitatea este în curs. Din punct de vedere legal, aceste schimbări nu mai pot fi aplicate. Dar Guvernul ia în calcul să își asume răspunderea pentru un act normativ care ar putea schimba regulile jocului peste noapte. Dacă se întâmplă asta, România ar putea asista la haos în învățământul public: concursuri anulate, mii de candidați dați afară de pe posturi, școli rămase fără profesori, elevi fără profesori la clasă.
Din perspectiva bugetară, Guvernul estimează o economie de 1,7 miliarde de lei prin eliminarea celor peste 14.000 de norme. Dar la ce cost social și educațional? La prețul demotivării profesorilor, al scăderii calității actului educațional și al pierderii încrederii în sistemul public de educație.
Realitatea este simplă: Guvernul încearcă să rezolve o problemă de deficit bugetar cu un topor, nu cu bisturiul. Iar Educația este prima victimă. Nu prin reforme autentice, nu prin investiții sau digitalizare, ci prin tăieri. Profesorii vor munci mai mult pentru aceiași bani sau chiar mai puțin. Elevii vor primi mai puțin, nu mai mult. Și sistemul, în ansamblu, va pierde.
În loc să ne apropiem de modelul european, ne întoarcem la logica „merge și-așa”. Guvernul vrea să administreze Educația ca pe un Excel, dar în realitate, fiecare rând șters din acel tabel înseamnă un om dat afară, o oră pierdută, un copil lăsat în urmă.
Sursa foto – pixabay.com
