O profesoară de Limba Română, doctor la Universitatea Heidelberg din Germania, a publicat pe pagina sa de Facebook un mesaj care ar trebui să ne pună pe gânduri. Aceasta a vorbit despre statutul profesorilor din Germania, abordând un subiect sensibil: salarizarea cadrelor didactice. Prin comparație indirectă, mesajul său evidențiază discrepanțele față de modul în care sunt remunerați profesorii din România.
”Despre a fi profesor în Germania.
Salariul pentru debutanții în carieră: 4511 euro brutto, cel mai mare în U.E., la mare distanță de Danemarca, următoarea clasată, cu 3998 de euro. Salariul este comparabil cu al judecătorilor debutanți.
Formare: 7 ani: licență, master, referendariat (profesor auxiliar, pe lângă un profesor titular, doi ani, salariu 1600 euro brutto).
Învățătorii, profesorii de 5-8 de la școala generală, profesorii pentru școlile profesionale și școlile ajutătoare se formează în cadrul universităților pedagogice (la noi în trecut institute pedagogice). Accentul cade pe pedagogie și psihologie.
Numai profesorii de gimnaziu și liceu teoretic sunt formați la universități. Ei urmează un parcurs special, care se cheamă parcursul didactic, cu multe cursuri de pedagogie și psihologie școlară. Masteratul e masterat pedagogic cu un nucleu de cursuri de specialitate.
Specializarea dublă este obligatorie. Se pot combina oricare dintre disciplinele școlare, de ex. matematică-sport. Au o mai bună șansă profesorii cu combinații rare, totuși cele mai multe sunt previzibile, germană-istorie, matematică-fizică, fizică-chimie. Adesea studenții adaugă o a treia specializare specializărilor de bază.
Examen de stat. După examenul de licență, ținut în cadrul universității, în multe landuri urmează examenul de stat, organizat de minister, și care e foarte dur. Landul Baden-Württemberg a renunțat la examenul de stat acum câțiva ani, din cauza lipsei de profesori.
Perioada de practică extinsă sau referendariatul de 2 ani. În acest timp, absolvenții care vor să devină profesori țin cursuri sub supraveghere, continuă să se formeze, să cunoască funcționarea școlii și obligațiile de evaluare, raportare, etc. Cei care nu sunt apți și nu obțin calificative corespunzătoare pot rata intrarea în învățământ.
Statut social. Similar absolvenților de Drept și Medicină, grație perioadei lungi de formare, cu stagiul practic care se cheamă referendariat pentru învățământ și justiție și rezidențiat pentru doctori.
Angajarea se face aplicând la școlile care anunță un post liber. Decizia aparține comisiei de concurs, organizată de colegii din respectiva specializare și prezidată de directorul școlii.
După câțiva ani de experiență, profesorii pot opta pentru a deveni „funcționari de stat”, categorie specială, înființată de Bismarck. Profesorul se angajează să nu mai părăsească acea școală până la sfârșitul carierei. Poate fi totuși detașat, dar numai cu aprobarea direcțiunii. Renunță și la dreptul la grevă, ca și la concediul fără plată. Primește asigurări de sănătate în sistemul privat și contribuția la fondul de pensii e preluată în întregime de stat. Circa 30% dintre profesori devin „funcționari de stat” (Beamte).” – a scris Romanita Constantinescu pe pagina de Facebook
Sursă foto – pixabay.com
