Ca profesoară cu peste douăzeci de ani de experiență în sistemul educațional din România, mă simt profund dezamăgită și nemulțumită de modul în care este tratată și respectată această profesie. În ultimii ani, am observat o degradare constantă a statutului profesorului, atât în ochii societății, cât și din perspectiva autorităților.
Lipsa recunoașterii și respectului
Profesia de profesor ar trebui să fie una dintre cele mai respectate și apreciate în orice societate, deoarece formarea generațiilor viitoare depinde de dedicarea și competența celor care îi educă. Cu toate acestea, în România, profesorii sunt adesea priviți cu neîncredere și lipsă de respect. Aceasta se reflectă în atitudinea elevilor și a părinților, dar și în discursul public și politic, unde problemele din educație sunt tratate superficial sau cu promisiuni goale.
Un moment care m-a marcat profund a fost atunci când un părinte, într-o ședință, mi-a spus că „oricine poate fi profesor, e ușor să stai în fața clasei și să vorbești.” Aceasta afirmație nu doar că m-a rănit, dar mi-a arătat cât de puțin este înțeleasă și apreciată munca noastră. În fiecare zi, pun suflet și efort pentru a-mi inspira elevii, pentru a le deschide mintea și pentru a-i ajuta să devină oameni mai buni.
Condiții de muncă precare
Un alt aspect care contribuie la nemulțumirea mea este reprezentat de condițiile de muncă. Sălile de clasă sunt adesea suprapopulate și insuficient echipate. Resursele didactice sunt limitate, iar infrastructura școlară este adesea depășită. Profesorii sunt nevoiți să se adapteze și să improvizeze pentru a-și desfășura activitatea, ceea ce duce la o uzură profesională rapidă și la scăderea calității actului educațional.
Îmi amintesc clar ziua în care unul dintre elevii mei a venit la școală entuziasmat de un proiect științific pe care dorea să-l prezinte. Din păcate, nu am avut nici măcar un proiector funcțional pentru a-l ajuta să-și prezinte munca. A trebuit să improvizăm, dar în ochii lui am văzut dezamăgirea. Momentul acela mi-a frânt inima, pentru că știu cât de important este să susținem curiozitatea și entuziasmul copiilor.
Remunerație necorespunzătoare
Salarizarea în învățământ rămâne o problemă majoră. Deși au fost făcute unele ajustări în ultimii ani, salariile profesorilor sunt încă mult sub nivelul altor profesii cu responsabilități similare. Acest lucru nu doar că demotivează cadrele didactice, dar descurajează și tinerii talentați să urmeze o carieră în educație. Din păcate, mulți profesori sunt nevoiți să-și suplimenteze veniturile prin activități extrașcolare sau să părăsească sistemul pentru a găsi oportunități mai bune în alte domenii.
Recent, am fost martoră la plecarea unei colege talentate, care și-a găsit un loc de muncă mai bine plătit în mediul privat. A fost o pierdere imensă pentru școală, pentru elevi și pentru comunitatea noastră. Am văzut-o cum pleacă cu lacrimi în ochi, simțindu-se obligată să facă această alegere pentru a-și putea întreține familia.
Politici educaționale incoerente
Politicile educaționale fluctuează odată cu schimbările de guvern, ceea ce creează o stare de incertitudine și instabilitate în sistemul educațional. Lipsa unei viziuni clare și a unui plan pe termen lung face ca reformele să fie adesea incomplete sau incoerente. Profesorii sunt puși în situația de a se adapta constant la noi cerințe și metode, fără a beneficia de formare adecvată și de sprijinul necesar pentru a implementa schimbările.
De exemplu, schimbările frecvente ale curriculumului școlar și lipsa de manuale adecvate m-au obligat să petrec nenumărate ore în afara programului, pregătind materialele necesare pentru lecții. În loc să îmi pot concentra energia pe predarea și îndrumarea elevilor, m-am trezit de multe ori copleșită de birocratie și de nevoia de a găsi soluții la problemele create de sistem.
Soluții pentru îmbunătățirea statutului profesorului
Pentru a redresa situația și a îmbunătăți statutul profesorului în România, consider că sunt necesare următoarele măsuri:
- Creșterea salariilor și îmbunătățirea condițiilor de muncă: Profesorii trebuie să fie remunerați corespunzător pentru munca lor și să beneficieze de condiții adecvate pentru a-și desfășura activitatea.
- Recunoașterea socială și respectul pentru profesie: Este esențial ca societatea să recunoască importanța educației și să respecte profesorii pentru rolul lor vital în formarea generațiilor viitoare.
- Politici educaționale stabile și coerente: Este nevoie de o strategie pe termen lung în educație, care să fie implementată indiferent de schimbările politice și să fie susținută de toți actorii implicați.
- Formare continuă și sprijin pentru profesori: Profesorii trebuie să aibă acces la programe de formare continuă și să beneficieze de sprijin pentru a se adapta la noile cerințe educaționale.
În concluzie, statutul profesorului în România necesită o reevaluare profundă și măsuri concrete pentru a asigura respectul și recunoașterea pe care această profesie le merită. Fără profesori motivați și respectați, viitorul educației și al societății noastre este în pericol. Este timpul ca autoritățile și societatea să conștientizeze importanța investiției în educație și în cei care o construiesc zi de zi.
Articolul a fost trimis pe adresa de mail a portalului Alert24 iar doamna profesoară a dorit să rămână anonimă.
Sursă foto – pixabay.com