Cel mai inteligent cedează. Și profesorii au cedat întotdeauna. În fața directorului, a inspectorului, a ministrului…
Când au primit mai multe sarcini și mai puține drepturi, au tăcut.
Când li s-a cerut să facă mai mult, au făcut.
Au predat munți de dosare și documente, și-au rupt din suflet, ca nimănui să-i pese…
Deprinși cu notele, au uitat că viața e pe bancnote, iar inspectoratele au uitat încă o dată să plătească pentru asistență sau corectare la simulări de examene și olimpiade…
Dascălii au lăsat mereu de la ei. De la ei din salariu. Fie că li s-a tăiat, fie că nu s-a mai majorat, fie n-au mai primit sporul de hrană cuvenit, voucherele de vacanță sau prima de carieră didactică, remunerația dascălului a rămas mereu restantă…
Împăciuitori cu elevii, au fost înțelegători și cu călăii ce-au masacrat bugetul Educației: 2,1% din PIB, când legea prevedea minimum 6%…
Pentru că au avut capul plecat, s-au luat decizii peste capul lor.
Obișnuiți din biblioteci să vorbescă în șoaptă, glasul lor nu s-a făcut auzit niciodată.
Umili, au fost umiliți. Cu bun-simț, au fost răniți.
Pentru că au tăcut, în timp, au fost reduși la tăcere…
Pentru că iubeau elevii, au fost urâți de societate.
Pentru că nu au boicotat niciun examen, nu li s-au ascultat niciodată doleanțele.
Cel mai inteligent cedează. Și profesorii au cedat întotdeauna. În fața ministrului, a inspectorului, a directorului…
Opinie apărută pe pagina de Facebook – Jurnalul unui profesor
Sursă foto – pixabay.com