Școala ar trebui să ne învețe sau să ne facă fericiți? Invitat în emisiunea „În fața ta”, de la Digi24, Daniel David, profesor de ştiinţe cognitive clinice la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca și rectorul UBB, a spus că principala funcție a școlii nu este să te facă un om fericit.

sondaj

„Apar mulți oameni care încearcă să ne convingă că școala trebuie să ne facă fericiți, să ne dezvolte caracterul bun. Funcția școlii, așa cum a fost gândită, este alta. Școala trebuie să ne transfere competențe pentru viață, viața pe care o ducem și poate, dacă vreți, și viața psihologică. Nu, nu strică ca școala să ne transfere și cunoștințe legate de cum să fim mai fericiți, cum să fim mai puțin stresați ș.a.m.d. Dar funcția școlii este asta: să transfere competențe. Dacă putem transfera aceste competențe într-un cadru în care sunt și mulțumit, și fericit la școală, foarte bine. Și așa trebuie să fie. Doar că nu este funcția principală a școlii să mă facă un om fericit”, a declarat el.

Potrivit lui Daniel David, unul dintre rolurile școlii este să dezvolte rezistența la frustrare. „Școala și asimilarea de competențe înseamnă uneori și altceva, înseamnă toleranță la frustrare. Uneori înseamnă stres. Examenul vrei, nu vrei este un factor de stres. Nu poți să spui: Am un examen de bacalaureat sau un examen național, dar nu sunt stresat. Eu sunt foarte fericit așa în general. Deci nu putem trece într-o extremă în care să considerăm așa că școala este ceva în care mergem să ne simțim bine. E foarte ok dacă ne simțim și bine și trebuie să țintim acel lucru. Dar școala în primul rând trebuie să transfere competențe”, a spus rectorul UBB.

Calculul diferențial poate nu te ajută în viața de zi cu zi, dar dezvoltă creierul. A învăța calcul diferențial este pentru creier ce este pentru corp a merge la sală.

El a vorbit despre importanța dezvoltării gândirii abstracte, alături de competențele procedurale. „Competența înseamnă trei lucruri cunoștințe declarative, cunoștințe procedurale și valori legate între ele. (În trecut n.r.) accentul era, ce-i drept, foarte mult pe cunoștințe declarative. Adică învățam lucruri ca să le putem spune, să le putem ști, mai puțin lucruri practice, cunoștințele procedurale. Acest lucru a stimulat gândirea abstractă și a dus la dezvoltarea coeficientului de inteligență în secolul 20. Coeficientul de inteligență pe generație a crescut în toată lumea vestică ca urmare a educației. Acum văd foarte multe voci care spun: Domn’e, să terminăm cu cunoașterea asta declarativă. La ce-mi trebuie mie sistem de ecuații, la ce-mi trebuie mie calcul diferențial? Trebuie să ne focalizăm pe cunoștințe procedurale. Ce știi să faci bun? Cunoștințele procedurale sunt importante. Dar, iarăși, dacă exagerezi cum ai exagerat cu cunoștințele declarative, vei produce buni meseriași, care însă nu vor fi capabili să fie reflexivi, să-i învețe și pe alții ceea ce știu ei și nu vor fi capabili să dezvolte ceea ce știu de la un context la altul”, afirmă Daniel David, care a atras atenția că în ultimii ani asistăm la o stagnare a creșterii coeficientului de inteligență pe generații și, în unele țări vestice, chiar la o scădere.

Profesorul Daniel David, la emisiunea „În fața ta” de la Digi24

„Ca psiholog, leg acest lucru de această schimbare a ceea ce înțelegem noi prin competență. Toți vrem numai skills, toți vrem numai proceduri, abilities. Dar cultura? Calculul diferențial poate nu te ajută în viața de zi cu zi, dar dezvoltă creierul. A învăța calcul diferențial este pentru creier ce este pentru corp a merge la sală. Nu trebuie să fii campion, nu trebuie să te faci culturist sau altele. A învăța cunoștințe declarative, a memora lucruri istorice înseamnă că creierul tău se dezvoltă și creierul tău este funcțional. Or, trecem, repet, dintr-o extremă în alta. Nu suntem capabili să găsim acest echilibru. Să înțelegem că tânărul are nevoie și de cunoștințe declarative, și procedurale, și de valori. Cele trei trebuie să meargă împreună. Asta ne lipsește nouă. Trecem ușor dintr-o extremă în alta”, crede profesorul.