Un profesor debutant de matematică vrea să vă spună ce îi place la acest sistem de învățământ.
Îmi place când vorbesc singur la ore, iar elevii mei se chinuie să stea pe telefoane, alții se mai ascund, alții nu…
Îmi place când acest sistem nu dă doi bani pe munca mea, faculate de matematică, examene peste examene și la final un concurs. Totul pentru 2500 de lei și durere în gât…
Îmi place că acest sistem mă obligă să îi trec pe toți, fără ca ei să deschidă caietul…
Îmi place că există nota la purtare, se ucid în bătaie, iar după o lună de „cumințenie”, revine nota 10 la purtare cu felicitări.
Îmi place cum unii elevi se strâmbă la mine fără motiv, că da, se poate și nu se întâmplă nimic. Iar eu dacă doar i-aș atinge cu un deget, deja atâtea probleme pe cap…
Îmi place că trebuie să mă chinui să predau o lecție la care am muncit poate și 3 ore.
Îmi place că am inspecții, examen de Titularizare și multe altele, dar eu trebuie să vin la ore să predau.
Îmi place să fiu deranjat când eu mă gandesc la metode de rezolvare mai ușoare.
Îmi place să mă plâng la director și la diriginta clasei.
Îmi place să dau explicații pentru fiecare notă părinților, fie că vreau, fie că nu vreau…
Îmi place să primesc reclamații că pun note pe merit.
Îmi place să văd cum tot ce contează sunt notele și nu faptul că evoluează ei.
Un sistem frumos și oameni care lucrează zi de zi să fie si mai frumos.
Nicu Bejenariu
Opinie apărută pe pagina de Facebook – Jurnalul unui profesor
Sursă foto – pixabay.com
