Cifrele Eurostat de anul trecut arătau că 93,5 % dintre români nu cumpără nici măcar o carte pe an.
E adevărat, copiii citesc puțin azi. „Nu mai citesc” e un fel fățarnic de a le pune copiilor în seamă ceea ce cifrele oricărui an editorial reflectă în mod special din realitatea adulților. Pentru că nu copiii nu citesc, ci vasta majoritate a adulților.
Cifrele Eurostat de anul trecut arătau că 93,5 % dintre români nu cumpără nici măcar o carte pe an. Sigur că sărăcia e o cauză, dar să nu o punem tutelară, fiindcă fățărnicia sălășluiește în case mari și ea se traduce în gesturi ca acesta în care copiii sunt puși să se-nchine cititului un sfert de ceas într-un an, în timp ce, fundamental, în lumea adulților, nu se schimbă nimic.
Tot ce ne oferă cu adevărat cărțile, acces la lumile vii prin care putem noi înșine prinde contur și o viață interioară fără margini, a fost așezat într-o raclă pe la care copiii să se perinde în marea sărbătoare a lecturii din an. Dar cu fonduri de carte zero în majoritatea școlilor, biblioteci și librării inexistente în multe orașe, nu mai spun sate, și, prin urmare, absența modelelor de cititor în familie și în comunitate, copiii vor prelua cu astfel de ocazii ceremonioase prefăcătoria retoricii în care ne găsim: cititul este ceva cu adevărat sublim, dar lipsește cu desăvârșire.
Suntem la coada Europei ca nivel de lectură și piață de carte și ne arătăm taaare preocupați de asta: părinții dau vina pe școală, profesorii pe părinți, iar ministrul trage evlavios clopotul lecturii. E mai simplu, nu-l doare mâna și pare că sună bine.
Sursă Republica.ro
Sursă foto – pixabay.com
