Există directori-șefi și directori-lideri. Asta pot spune după 11 școli și 14 conducători…
Cu cât unitatea de învățământ este mai slabă, cu atât directorul este mai șef.
Directorul-șef e apelat după funcție, directorul-lider – după (pre)nume.
La directorul-şef intri-n cabinet cu strângere de inimă, la directorul-lider cu strângere de mână: primul urlă, cel din urmă inspiră.
Directorului-șef are argument suprem decibelul, directorul-lider – zâmbetul.
Directorul-șef dă milităria jos din pod și bagă frica în norod, directorul-lider crede în libertatea individuală care nu trebuie totuşi să încalce libertatea celuilalt.
În pauze, curtea școlilor cu directori-şefi e pustie. Profesorii stau și peste recreație cu elevii în clase sau pe culoare. Aerul proaspăt este cu desăvârşire interzis. Simțindu-se încolțiți, elevii devin, evident, și mai agresivi.
În unitățile cu directori-lideri, în pauze, curtea școlii e o explozie de bucurie. Băieții bat mingea în toamnele-nsorite printre frunzele-ngălbenite, fetele fac roata, podul și-aleargă fericite.
Când intră-n cancelarie directorul-șef se lasă tăcerea, directorul-lider aduce cu el dialogul şi firescul.
Directorul-şef fără funcţie e un nimeni, directorul-lider va fi întotdeauna Om. – text apărut pe pagina de Facebook – Jurnalul unui profesor
Sursă foto – pixabay.com
