Școala românească pare uneori o relicvă a feudalismului: profesorii sunt iobagii directorilor, directorii sunt iobagii inspectorilor școlari, inspectorii sunt iobagii ministrului, ministrul este iobagul partidului. Într-o astfel de școală, o clasă de elevi a ajuns în patru ani să aibă 5 profesori, subliniez 5 profesori de română. Ce să mai înțeleagă acești copii, de la cine să mai învețe?
N-am apucat să mă bucur când a demisionat Sorin Cîmpeanu. Tu mi-ai tăiat orice gând despre demisia plagiatorului când ai intrat în casă: „A plecat profa de română…” Ți-ai aruncat tenișii din picioare și te-ai închis în camera ta. Cum adică, a plecat? Am vrut să dau buzna în cameră, să te iau la întrebări, de ce-a plecat?, dar a început să urle grupul de părinți de pe WhatsApp și anunțul tău mi-a fost confirmat de prima postare a unui părinte: „Cred că ați aflat de la copii că au rămas fără profa de română și prea curând nu există posibilitatea să se găsească un înlocuitor…”
Atunci mi-a venit să trântesc telefonul de dușumea, destul, m-am săturat de școala asta! Școala ta! Cum este posibil ca noua profesoară de română să plece așa, de capu ei, să demisioneze după nici trei săptămâni de școală? Ce fel de profesoară este asta, să vă lase cu ochii în soare, sunteți clasa a XII-a, peste câteva luni veți da Bacalaureatul? Mi-am amintit de mârâielile tale de la începutul cursurilor, erai nemulțumită de lecțiile profei, confuze, încâlcite, nu înțelegeai mai nimic, nici colegii tăi nu înțelegeau – m-ai asigurat dezamăgită, am crezut este vreo toană de-a ta și te-am expediat: pune mâna și învață! Dar uite că nemulțumirile voastre au crescut și profa a demisionat. În aceeași zi cu Cîmpeanu! Dar nu Cîmpeanu e problema, tu ai rămas fără profă de română, chiar acum în clasa a XII-a!
N-am trântit telefonul. M-am oprit în fața ușii camerei tale. Trebuia s-o deschid, să-ți cer amănunte de la fața locului, să-mi povestești… Ce să-mi mai povestești? Profa a plecat, nu mai faceți româna! Postările părinților pe WhatsApp îmi bubuiau în urechi, îmi întunecau mintea. Am numărat până la cinci, în fața ușii. Cinci profesori de Română în patru ani de liceu. Cinci! La un colegiu cu renume din București! Halal, renume! Asta-i bătaie de joc: cinci profesori schimbați ca niște perechi de ciorapi! Plus, pandemia, cu învățământul online, o panaramă! Am numărat ca un neputincios: cinci profesori. Și profesoara asta adusă parcă cu forța la începutul anului, ca o improvizație, ca un petic la programa școlară, a dat bir cu fugiții…
Directoarea colegiului este vinovată! Inspectoratul! Și eu ce trebuie să fac? Să intru în audiență la directoare? Să bat cu pumnul în masă (birou)? Să urlu, să fac scene, să protestez? Să scriu memorii la inspectorat? La minister? Să ies în stradă și să strig că asta-i nu-i școală în România!
În 12 ani de școală n-ai avut parte de un manual nou-nouț, numai vechituri, jeguri, verze de hârtie, imposibil de răsfoit! În 12 ani de școală s-au dat note din burtă, 10, 9, 8, 10, 9, 8, ca să nu vă strice mediile! 12 ani de școală, 12 ani de minciuni! Pe care eu, tatăl tău, le-am înghițit, am închis ochii și am plătit! Cum aș fi putut să te consolez, să te încurajez, când sistemul ăsta te-a înghițit, te-a nivelat, te-a dresat, te-a obișnuit cu fușăreala și improvizația, merge și-așa, fără profa de Română! Ce-ar fi să faci clasa a XII-a fără un profesor de română? Să se desființeze postul din schemă! Doar trăim în România! M-am săturat! Asta a fost ziua în care Cîmpeanu, ministrul tău plagiator, a demisionat, asta a fost ziua în care profa ta de română, o improvizație de dascăl, a demisionat. Ce coincidență proastă în viața ta!
Continuarea pe LIBERTATEA.RO
Sursă foto – pixabay.com
