De ziua internațională a profesorului, cîteva lucruri pe care le-am învățat de la unii profesori ai mei (nu foarte mulți, dar nici puțini) și pe care, conștient fiind de limitele mele, mi-aș dori să le pot pune în practică, măcar pe ici, pe colo, prin părțile esențiale:
– Învață-i pe alții să învețe, în așa fel încît să le și placă.
– Învață de la cei pe care-i înveți, chiar dacă unii par să nu vrea să învețe (s-ar putea să nu fie doar din vina lor).
– Încearcă să-i ajuți să gîndească pe cont propriu și să simtă că „materia” pe care le-o predai nu-i formală și exterioară, ci o modalitate de mai bună cunoaștere a lumii prin deschiderea și îmbogățirea minții; la limită, o formă de viață.
– Încearcă să-i faci pe elevii/studenții tăi să-și aducă aminte, mai tîrziu, de tine cu plăcere nu atît prin ce i-ai învățat (astea se uită repede), cît prin felul în care ai făcut-o.
De fapt, ca să fii profesor (în sens larg) nu e nevoie să fii neapărat instituționalizat, cu carte de muncă etc. E destul să înveți și să dai dai mai departe altora ce ai învățat, în orice condiții.
Despre condiția „materială și spirituală”, despre subfinanțare, exces birocratic, presiunea politizării și a contraselecției, ar fi multe ofuri de adăugat. În mod ironic, taman de ziua profesorilor Guvernul a dat (cu argumente întortocheate) aviz negativ propunerii legislative ca rectorii universităților să aibă dreptul la maximum două mandate. Un cadou pentru rectorii de partid, probabil… – a scris Paul Cernat pe pagina de Facebook
Sursă foto – https://www.facebook.com/profile.php?id=100008481965338