Soarta Guvernului Veștea nu se mai joacă doar în interiorul PNL, ci mai ales în jurul deciziei pe care o va lua UDMR. În actuala matematică parlamentară, voturile formațiunii conduse de Kelemen Hunor pot transforma o candidatură fragilă într-o formulă cu șanse reale de învestire. Fără UDMR, Guvernul Veștea nu are majoritate. Cu UDMR, presiunea se mută automat pe parlamentarii PNL care ar putea rupe disciplina de partid.
PNL a decis, prin vot intern, reconfirmarea liniei politice care exclude o alianță cu PSD. Oficial, partidul rămâne în jurul conducerii lui Ilie Bolojan și respinge susținerea unui guvern construit cu social-democrații. În realitate, decizia nu închide criza, ci doar o mută într-o fază mai tensionată. Pentru că premierul desemnat Adrian Veștea nu pare dispus să renunțe la mandat, iar o parte a liberalilor ar putea fi tentată să voteze guvernul, mai ales dacă acesta capătă o susținere mai largă în Parlament.
Politologul Cristian Pîrvulescu consideră că poziția oficială a PNL este firească din perspectiva liniei asumate de partid, dar avertizează că unitatea liberalilor poate fi mai fragilă decât pare. Miza nu este doar votul de învestire, ci și viitorul conducerii partidului. Un Congres extraordinar nu poate fi convocat peste noapte, iar calendarul politic este strâns. În plus, PNL s-ar putea trezi într-o situație aproape imposibilă politic: aceea de a discuta sancționarea sau chiar excluderea propriului premier desemnat.
În acest context, UDMR devine actorul-cheie. Potrivit lui Cristian Pîrvulescu, dacă UDMR decide să susțină Guvernul Veștea, șansele de învestire cresc considerabil. Cele aproximativ 35 de voturi ale parlamentarilor UDMR ar reduce masiv diferența până la majoritate și ar crea un efect de antrenare în interiorul PNL. Cu alte cuvinte, un vot favorabil al UDMR ar putea încuraja mai mulți liberali să se alăture proiectului Veștea, chiar împotriva deciziei formale a partidului.
UDMR joacă, în această criză, rolul partidului pragmatic care știe că are o poziție de negociere rară. Nu este vorba doar despre susținerea unui guvern, ci despre recuperarea influenței politice și administrative. Ministerul Dezvoltării, tradițional important pentru UDMR, este una dintre mizele evidente. În logica descrisă de Pîrvulescu, eșecul formulei Eugen Tomac a fost legat tocmai de faptul că UDMR a așteptat o ofertă mai bună. Acum, în cazul Veștea, Uniunea poate deveni nu doar susținător, ci arhitect al soluției guvernamentale.
Mișcarea președintelui Nicușor Dan de a-l desemna pe Adrian Veștea a fost percepută ca o lovitură directă pentru conducerea PNL. Pîrvulescu vorbește despre un „șah la Bolojan”, în sensul în care liderul liberal a fost pus în situația de a se confrunta nu doar cu PSD și UDMR, ci și cu o posibilă fisură internă. Tabăra dizidentă din PNL este prezentată de conducerea partidului printr-o retorică a trădării, tocmai pentru a limita pierderile și pentru a-i pune în defensivă pe cei tentați să susțină guvernul.
Calculul parlamentar rămâne însă mai puternic decât disciplina de partid. USR, AUR și SOS par poziționate împotriva cabinetului, dar majoritatea poate fi construită prin PSD, UDMR, minorități, independenți și parlamentari liberali dispuși să rupă linia oficială. În Parlament există întotdeauna aleși aflați la primul și, probabil, ultimul mandat, pentru care votul la învestire devine o oportunitate de negociere. În momente de criză, resursele, funcțiile și influența locală contează mai mult decât declarațiile publice.
De aceea, cheia nu este doar ce spune PNL, ci ce va face UDMR. Dacă Uniunea refuză susținerea, Guvernul Veștea rămâne fără oxigen parlamentar. Dacă UDMR intră în joc, atunci majoritatea devine posibilă, iar presiunea se întoarce împotriva lui Ilie Bolojan. În acel moment, criza nu va mai fi doar despre învestirea unui guvern, ci despre controlul real asupra PNL.
Sursă foto – umdr/facebook
