Scriitorul britanic Gilbert K. Chesterton spunea acum 100 de ani că singura modalitate pe care a descoperit-o vreodată de a prinde un tren este să piardă trenul de dinainte. Adică, după ce ai pierdut trenul pe care vroiai să-l iei, stai să-l aștepți pe următorul și sigur îl vei prinde. Astfel, la un moment dat vei ajunge la destinația dorită! Probabil că acesta a fost și principiul îmbrățișat de angajații CFR Călători pe 22 Iulie, în Gara de Nord București, atunci când i-au îndrumat pe cei care cumpărau biletele pentru trenul Regio către Buzău, cu plecare la 9.20, să aștepte sosirea acestuia pentru îmbarcare la linia 8. Cu părere de rău că trebuie să părăsească sala de așteptare unde aparatele de aer condiționat sunt montate astfel încât atât aerul rece, dar și cel cald să fie degajat în aceeași încăpere, călătorii au mers către linia 8, de-abia așteptând îmbarcarea pentru o călătorie de vis, într-unul dintre binecunoscutele și foarte modernele garnituri CFR.
Stimați călători, trenul Regio, în direcția Buzău, (nu) mai pleacă de la linia…
Peronul 8 se aglomerează, încet-încet.
Nu știu despre voi, dar mie îmi place să merg cu trenul. Am și o piesă de suflet, pe care o ascult mai des în ziua respectivă, și anume „Trenul fără naș”, de Iris. Pe timpul călătoriei, casc gura pe fereastră, ascult muzică, citesc, văd un film pe laptop sau mă uit la cei din vecinătatea mea. În mod discret, sper eu. Pentru că de obicei nu am stare, „studiatul” partenerilor de drum începe încă de pe peron, pe care-l străbat agale de mai multe ori. Îi văd pe oamenii din jur și deseori încerc să îmi dau seama la ce se gândesc aceștia. Preferații mei de studiu sunt bătrânii, deseori încerc să ghicesc ce meserie au avut în tinerețe. Și mai încerc să le fur din înțelepciunea și liniștea gesturilor. Sunt bucuros când văd și copii, pentru că îmi închipui că poate voi fi martorul primei călătorii cu trenul pentru vreunul dintre ei. Și poate suntem colegi de vagon și le voi vedea bucuria de moment. Până acum, din păcate, nu mi s-a întâmplat.
Nu știu câți copii așteptau trenul de Buzău pe peronul 8, nu știu nici câți oameni în vârstă erau pe peronul 8. Poate unii oameni aveau probleme medicale, poate unii aveau întâlniri importante planificate oriunde altundeva decât în Gara de Nord. Dar sunt sigur că, din motive identice sau asemănătoare, toți viitorii pasageri, posesori de bilete cumpărate de la CFR, erau nerăbdători să întâmpine sosirea garniturii de tren, fiind în picioare chiar cu câteva minute înainte de ora anunțată. Îmi imaginez că odată cu apropierea orei 9.20, văzând că trenul nu sosește la linie, oamenii au început să se uite unii la alții, întâi cu mirare, apoi cu iritare. Îmi mai imaginez și că oamenii au așteptat câteva minute și după 9.20, asta din cauza faptului trist că noi suntem obișnuiți cu întârzierile CFR. „Las’ că vine, tre’ să vină pân’ la urmă!”, și-or fi zis unii dintre aceștia. Pentru că trenul nu a sosit, „călătorii” de pe peronul 8 s-au prezentat în cele din urmă la veșnicul ghișeu de Informații. Sigur îl știți, este postat vizavi de liniile de tren, zona centrală. Sincer, este amplasamentul perfect pentru un birou de Informații, poți ajunge rapid la (de obicei) doamnele care știu totul pe de rost, cel puțin impresia asta mi-au lăsat-o mie mereu. De câte ori am le-am întrebat ceva, mi-au răspuns rapid și cu aerul că dânsele sunt și cele care crează Informația, nu doar o furnizează. „Ele știu!”, plecam de acolo mulțumindu-le zâmbăreț și minunat fiind de atotștiința și eficacitatea dânselor. Treceam chiar și peste stilul lor robot, „vocea metalică sigur este așa din cauza sistemului de sunet folosit în gară”. Întotdeauna, Informația primită a fost și corectă. Nu la fel de norocoși au fost însă și călătorii de pe peronul 8. Pentru că CFR, prin intermediul panourilor electronice și a doamnelor de la ghișeu, a trimis oamenii care doreau să plece la Buzău la linia 8, în loc de linia 5, unde de fapt trăsese trenul potrivit. Cel mai probabil că doamnele de la ghișeul de Informații nu numai că nu mai crează Informația, dar nici măcar nu o mai cunosc. Dânsele acum doar citesc Informația, de pe afișaj. Iar vina…
„- Cine a fost de vină? Dumneavoastră?
– Eu nu, eu citesc afişajul”, răspunde doamna de la Informații unui reporter de televiziune.
Și uite cum doamna de la ghișeul de Informații află de la pasageri Informația că trenul de Buzău nu a sosit la linia 8. Investigații prin telefon în curs, vine concluzia: trenul Regio 5003 a plecat nu plin, de pe linia 8, ci gol, de pe linia 5. Mă rog, nu chiar gol, adică mecanicii erau acolo, sigur și Nașul era în tren. Dar chiar, oare Nașul nu s-a impacientat, când a realizat că în trenul său nu este chiar nimeni? Cum își va mai practica dânsul munca, fără oamenii de controlat și biletele de compostat? Nu, nici măcar Nașul trenului plecat gol de la linia 5 nu a suspectat nimic.
Ce frapează este și lipsa de empatie a angajatei CFR. Vocea metalică și stilul robot de care aminteam mai devreme s-au contopit perfect cu atitudinea doamnei de la Informații. În niciun moment, ființa îmbrăcată în hainele CFR, care își primește salariul din banii oamenilor din fața ei, nu a spus că-i pare rău. Mai trist, din punct de vedere uman, este că nici măcar nu a dat impresia că-i pare rău.
„O să mergeți la casa de bilete, vi se dă gratuit pentru fiecare, în ce direcție mergeți! Deci, la orice casă, cu tichetele, o să vi se dea gratuit!”
„Și timpul cine ni-l dă înapoi, doamnă?” întreabă unul dintre călători.
Răspunsul sună oarecum nervos și, implacabil, încercând din nou înduioșarea colectivă, amintind de partea materială: „Aveți gratuitate pentru următorul tren!”
Probabil că speranța doamnei de la Informații a fost că folosirea repetată a cuvântului „gratuit” va crea un impact emoțional în mințile oamenilor furioși că trebuie să aștepte câteva ore un alt tren, să-i ducă la destinațiile dorite. În primul rând, oare i-a spus cineva acesteia că pasagerii și-au plătit biletul, deci nu „se dă” nimic gratis? Într-o țară normală poate s-ar pune problema oferirii de compensații suplimentare, după prezentarea scuzelor oficiale ale companiei CFR (scuzele CFR nu au sosit nici a doua zi, atunci când responsabila CFR Călători pentru comunicare declara că s-au făcut anunțuri la megafon și doar o parte dintre călători nu au putut ajunge la tren. Fapt infirmat de pasageri).
În al doilea rând, faptul că în concepția doamnei de la Informații, cheia pentru detensionarea situației era aducerea în discuție a unui beneficiu material, ne arată care este aspectul pe care aceasta îl consideră ca fiind cel mai important în viața concetățenilor aflați de cealaltă parte a geamului. Banii rezolvă totul, nu? Îndrăznesc să cred că, în situația dată, în care oamenii erau pe bună dreptate furioși, un strop de empatie ar fi ajutat mai mult. „Călătorii” nu s-ar fi calmat instant, însă să arăți că îți pasă sincer de situația lor ar fi contat. Sau, pentru mine, ar fi contat.
Să nu generalizăm, zic. Poate doamna de la ghișeu a avut o zi proastă. Și, din fericire, nu toți angajații de la ghișeele publice sunt atât de reci, nepăsători. Este ok totuși, în contractul de muncă sigur nu scrie că aceștia trebuie să și sufere alături de cei pe care-i servesc. Ce este de făcut însă cu cei care, în mod evident câteodată, ne tratează de la „înălțimea” ghișeului cu silă, dezinteres, priviri mai mult sau mai puțin sictirite și, până la urmă, și cu lipsă de profesionalism? Este rolul nostru, când întâlnim astfel de specimene, să reacționăm și să atragem atenția, în mod oficial, celor care conduc instituțiile publice? Eu cred că da. Este rolul nostru și să reacționăm pe moment, informându-i pe cei de la ghișeu că depășesc limita bunului simț? Iar, cred că da. Dar mai întâi este rolul celor care fac angajările pentru astfel de funcții să deruleze un proces de selecție profesionist. Plus să execute periodic evaluări ale performanțelor și comportamentului angajaților, mai ales când aceștia lucrează cu publicul.
În legătură cu CFR, putem să nu generalizăm? Trecem cu vederea că tot pe 22 a existat un episod similar celui cu trenul cu destinația Buzău? Mai exact, trenul cu destinaţia Sibiu fusese anunţat pentru linia 14, dar a fost garat la linia 10. În final, happy end, pasagerii fiind informaţi la timp de greşeală. Sibiu, am reuşit, venim!
Starea în general proastă a trenurilor CFR a fost cauza, în trecut, a câteva episoade tragicomice. De exemplu, acum câțiva ani, în Olt, după o frână banală, legătura dintre locomotivă și vagoane s-a rupt, iar locomotiva și-a continuat drumul, mecanicii nerealizând ce s-a întâmplat. S-au întors după oamenii uitați în câmp la mai bine de o oră. Deloc comic a fost însă incidentul feroviar petrecut în 2016, când un vechi tren automotor cu navetiști, care circula de la Mangalia spre Constanța, a luat foc în mers, din cauza unui scurtcircuit.
Întreaga infrastructură CFR, lăsată de izbeliște, garniturile de tren expirate sunt rezultate ale corupției din sistemul public. Zi după zi tragem nădejde că cineva, cândva și cumva, va repara ceva în aceste companii de stat.
Până atunci, poate reparăm niște oameni.
PS: Greșeala cuiva nu ar trebui considerată ghinionul altcuiva. Și totuși, unul dintre „călătorii” trenului Regio 5003 a interpretat întreaga situaţie ca pe un ghinion. Tot dânsul însă ne învață și să găsim norocul, în orice situație:
„Am avut noroc că n-a venit trenul de Piteşti, că dacă venea trenul de Piteşti, 300 de oameni care voiau să ajungă la Buzău s-ar fi dus la Piteşti” – Aurelian Popescu, pasager.
La linia 8, unde oamenii așteptau trenul de 9.20 care să-i ducă la Buzău, ar fi trebuit să fie garat trenul de Pitești, cu plecare la 9.30. A avut însă întârziere.
Sursă foto – alert24.ro
