România devine al doilea cel mai mare producător de porumb din Uniunea Europeană, după Polonia, într-un an în care seceta a afectat puternic agricultura europeană. Potrivit estimărilor Departamentului pentru Agricultură al Statelor Unite (USDA), producția comunitară ar urma să coboare la cel mai redus nivel din ultimele trei decenii.
România ar urma să recolteze peste 7,8 milioane de tone de porumb în anul comercial 2026/2027, depășind Franța, care a dominat în mod tradițional piața europeană. Polonia ocupă prima poziție, cu o producție estimată la aproximativ 9 milioane de tone, în timp ce Franța ar putea obține numai 7 milioane de tone.
Schimbarea clasamentului este provocată în principal de condițiile meteorologice extreme care au afectat vestul și centrul Europei. Franța traversează unul dintre cei mai dificili ani agricoli din ultimele decenii, iar recolta sa de porumb ar putea coborî la cel mai redus nivel din ultimii 50 de ani.
La nivelul Uniunii Europene, USDA estimează o producție totală de numai 48 de milioane de tone, cu 16% mai mică decât anul trecut și cu 21% sub media ultimilor cinci ani. Dacă estimările se confirmă, aceasta va fi cea mai slabă recoltă europeană de porumb din anul comercial 1994/1995, perioadă în care Uniunea Europeană avea considerabil mai puține state membre.
Seceta a afectat inclusiv Ungaria, unde producția ar putea coborî la aproximativ 2,1 milioane de tone, cel mai redus nivel consemnat în statisticile USDA pentru această țară.
În cazul României, recolta estimată reprezintă o creștere față de anul precedent, când producția a fost de aproximativ 6,8 milioane de tone. Avansul este însă insuficient pentru a compensa declinul înregistrat în alte state europene.
Noua poziție a României în clasamentul european reflectă atât o producție internă mai bună, cât și prăbușirea recoltei franceze. Prin urmare, urcarea pe locul secund nu reprezintă neapărat o schimbare structurală a competitivității agriculturii românești, ci și efectul unui an agricol excepțional de dificil pentru principalii concurenți.
Reducerea producției europene poate accentua presiunile asupra pieței cerealelor furajere și poate crește necesarul de importuri al Uniunii Europene. Evoluția prețurilor va depinde însă și de recoltele mondiale, de cererea industriei zootehnice și de disponibilitatea cerealelor pe piețele internaționale.
Pentru agricultura românească, rezultatele din 2026 confirmă importanța sectorului cerealier, dar readuc în discuție și vulnerabilitățile structurale ale producției agricole, în special dependența de precipitații și investițiile insuficiente în irigații.
Datele arată, în cele din urmă, o realitate importantă: România câștigă o poziție în agricultura europeană într-un moment în care Europa, în ansamblu, produce semnificativ mai puțin.
Sursă foto – pixabay.com
