Declarația lui Claudiu Manda despre alegerile anticipate trebuie citită mai puțin ca o explicație politică și mai mult ca un semnal de alarmă internă. Secretarul general al PSD spune că social-democrații nu se tem de vot, că nu pierd aproape deloc față de rezultatul din 2024 și că anticipatele „nu rezolvă situația”. Numai că, în politică, atunci când un partid repetă că nu îi este frică de alegeri, de obicei tocmai alegerile sunt problema.
Contextul este simplu. Ultimele sondaje publice arată o scenă politică în care AUR este pe primul loc, PSD nu mai domină sistemul ca în anii trecuți, iar PNL încearcă să recupereze teren pe zona de dreapta, inclusiv prin migrarea unei părți din electoratul USR. În sondajul CURS realizat în prima parte a lunii mai, AUR era cotat cu 32%, PSD cu 24%, PNL cu 20%, iar USR cu 10%. În sondajul INSCOP din aceeași perioadă, situația era și mai complicată pentru social-democrați: AUR era la 38,2%, PNL la 20,3%, PSD la 17,5%, iar USR la 10%.
De aici vine, de fapt, prudența PSD. Anticipatele nu ar însemna doar un nou scrutin, ci o redesenare brutală a raportului de forțe. PSD riscă să intre în alegeri nu ca partidul care conduce jocul, ci ca partidul prins între două presiuni: ascensiunea AUR pe zona de revoltă socială și tentativa PNL de a se regrupa pe zona pro-europeană, administrativă și anti-criză. Pentru PSD, problema nu este că ar dispărea. Problema este că ar putea ieși din alegeri mai mic, mai dependent și cu mai puține opțiuni de negociere.
Manda încearcă să mute discuția spre USR, spunând că nu înțelege de ce ar vrea anticipatele un partid aflat, potrivit lui, la 7%. Este o ironie politică eficientă, dar nu acoperă vulnerabilitatea PSD. USR poate risca anticipate pentru că oricum se află într-o poziție dificilă și are nevoie de o resetare. AUR le poate cere pentru că este primul beneficiar al furiei publice. PNL le poate testa pentru că vede o posibilă recuperare. PSD, în schimb, are ceva de pierdut: rețeaua de putere construită în actualul Parlament.
Aici este cheia. PSD nu se teme neapărat de voturi, ci de matematica de după vot. În actualul Parlament, social-democrații încă pot fi indispensabili. Pot bloca, pot negocia, pot condiționa, pot decide formule de guvernare. După anticipate, dacă AUR iese clar pe primul loc, iar PSD rămâne sub presiune, partidul lui Sorin Grindeanu nu mai negociază de pe poziția de pivot central, ci de pe poziția unui actor care trebuie să aleagă între izolare, compromisuri toxice sau intrarea într-o combinație politică riscantă.
De aceea, afirmația că anticipatele „nu rezolvă situația” trebuie tradusă politic: anticipatele nu rezolvă situația PSD. Pentru electorat, ele pot părea o ieșire din blocaj. Pentru partidele aflate în urcare, pot fi o oportunitate. Pentru președinte, pot deveni o amenințare dacă generează un Parlament și mai greu de controlat. Dar pentru PSD, anticipatele sunt mai ales un risc de pierdere a controlului asupra calendarului politic.
Interesantă este și referirea lui Manda la UDMR. Secretarul general al PSD sugerează că există o convergență de mesaj între PSD și UDMR pe tema anticipatelor și a suspendării. În realitate, această convergență spune foarte mult despre partidele care se tem de volatilitate. UDMR este, prin definiție, interesat de stabilitate parlamentară, de negociere și de predictibilitate. PSD, în acest moment, pare să aibă aceeași nevoie: să conserve actualul raport de forțe, nu să-l arunce în aer.
Prin urmare, mesajul lui Claudiu Manda nu este unul ofensiv, ci defensiv. PSD încearcă să transmită că refuză anticipatele din responsabilitate, nu din teamă. Dar ultimele sondaje arată că exact această responsabilitate invocată maschează o realitate mult mai dură: PSD nu mai este sigur că un nou vot l-ar avantaja.
Iar într-o criză politică, diferența dintre „nu vrem anticipate” și „ne temem de anticipate” este, de multe ori, doar o chestiune de comunicare.
Sursă foto – psd/facebook
