În politica românească există multe minciuni mari. Dar uneori adevărul despre un om public nu stă într-un dosar spectaculos, ci într-un detaliu mic, încăpățânat și imposibil de lămurit. În cazul lui Sorin Grindeanu, acest detaliu poartă un titlu pretențios: „Integrala Lebesgue-Radon în raport cu o măsură complexă”. Problema nu este doar că titlul sună academic. Problema este că, după ani de controverse, cartea continuă să existe mai ales ca poveste, copertă și defensivă publică, nu ca volum consultabil.
Subiectul nu este nou. El a fost documentat încă din 2017 de Bianca Felseghi în PressOne, care a arătat că volumul trecut în CV-ul lui Sorin Grindeanu ca apărut în 2002 la Editura Ionescu din Caransebeș este de negăsit în formă fizică, iar la Biblioteca Națională apărea doar la nivel de formular CIP, adică intenție de publicare, fără dovada depunerii exemplarelor cerute de lege în Depozitul Legal. Tot PressOne a notat că editura notificase Biblioteca Națională pentru această carte, dar cartea nu putea fi găsită efectiv în arhivă.
În decembrie 2021, tema a revenit în spațiul public, iar Călin Blaga a reluat-o într-un editorial publicat de Sibiu Independent, insistând pe două aspecte care au ținut viu scandalul: faptul că volumul nu a fost văzut decât prin imagini cu coperțile și faptul că ISBN-ul asociat public cărții ridica semne de întrebare serioase. Blaga a mers mai departe și a pus sub semnul întrebării nu doar existența efectivă a volumului, ci și coerența titlului matematic invocat de Grindeanu.
Aici este, de fapt, miezul chestiunii. Nu vorbim despre o carte obscură uitată într-un depozit provincial. Vorbim despre o lucrare trecută în CV-ul unui politician care a fost premier și care ocupă de ani de zile funcții de prim rang în stat. În asemenea cazuri, standardul minim nu este să ni se spună că volumul „există”, ci să poată fi verificat. O carte invocată ca probă de competență intelectuală trebuie să poată fi citită, consultată, comparată, citată și localizată. Altfel, ea funcționează mai degrabă ca obiect de decor biografic decât ca operă academică.
PressOne a adus și un alt element important: relația dintre presupusa carte semnată de Sorin Grindeanu și tatăl său, Nicolae Grindeanu, și activitatea academică a acestuia din urmă. Într-un al doilea material, publicat în 2022 tot de Bianca Felseghi, publicația a arătat că Nicolae Grindeanu a susținut în 2005 o teză de doctorat într-un domeniu înrudit, al analizei matematice, și a ridicat întrebarea legitimă dacă există vreo suprapunere între acea teză și volumul semnat în tandem de tată și fiu. PressOne nu a putut verifica acest lucru tocmai pentru că volumul invocat de Sorin Grindeanu nu a fost pus la dispoziție în mod real pentru consultare.
Mai mult, tot PressOne a consemnat că Sorin Grindeanu a admis indirect contribuția decisivă a tatălui său atunci când a spus public, în decembrie 2021, despre volum: „Ea există, am arătat-o, e scrisă cu un profesor de matematică, aș zice chiar bun.” Formula este interesantă tocmai pentru că nu lămurește nimic esențial: cine a scris efectiv cartea, care a fost contribuția fiecărui coautor, câte pagini are volumul, care este ISBN-ul corect și unde poate fi consultat.
În paralel, disputa s-a mutat și în registrul profesional. O scrisoare deschisă semnată de 40 de matematicieni, relatată de G4Media, i-a cerut lui Sorin Grindeanu să trimită la Biblioteca Națională cele șapte exemplare necesare pentru ca lucrarea să poată fi consultată public. Textul scrisorii era limpede: atâta timp cât volumul nu poate fi consultat într-o bibliotecă publică, îndoiala privind existența lui afectează credibilitatea demnitarului și a funcției pe care o ocupă.
Pe același fir, HotNews a consemnat că, în replică la acuzații, Sorin Grindeanu a susținut că volumul există și că l-a arătat public, însă relatarea amintea totodată de documentarea anterioară a PressOne, inclusiv de problema diferenței dintre ISBN-ul identificat în circuitul oficial și cel afișat public pe coperta prezentată de politician. Altfel spus, nici răspunsul public al lui Grindeanu nu a închis întrebările vechi; le-a mutat doar dinspre „există sau nu există?” spre „ce anume există, în ce formă și cu ce statut bibliografic?”.
De aici începe partea cu adevărat gravă. În România, aproape orice scandal academic legat de politicieni sfârșește în același nămol: universități neinteresate, instituții fără chef de control, edituri obscure, bibliografii opace și o cultură publică în care simpla afișare a unei coperți este tratată ca probă suficientă. Cazul Grindeanu nu este scandalos doar pentru că ridică suspiciuni despre o carte. Este scandalos pentru că arată cât de jos a fost coborât standardul adevărului public. Pentru un om fără putere, o carte care nu poate fi găsită e o neglijență. Pentru un vicepremier sau ministru, o astfel de carte devine o problemă de credibilitate.
În fond, nimeni nu îi cere lui Sorin Grindeanu să rezolve astăzi o problemă de analiză matematică pe tablă. I se cere ceva mult mai simplu: să demonstreze că volumul pe care și-a construit o parte din CV există ca obiect intelectual verificabil. Să îl pună la dispoziție integral, să lămurească bibliografia, tirajul, ISBN-ul și contribuția fiecărui autor. Până atunci, rămâne imaginea perfectă a unei părți din politica românească: nu lipsa de cărți este problema, ci abundența de biografii împodobite cu lucruri pe care nimeni nu are voie să le atingă.
Sursă foto – https://www.facebook.com/grindeanusorin
