România este printre țările cu cele mai puține zile de școală din Europa, dar cu multe ore petrecute în școală și programa școlară supraîncărcată. Despre acest paradox al școlii din România a vorbit Ciprian Mihali, conferențiar la Universitatea „Babeș Bolyai” la TVR Cultural.
„Suntem printre țările care au cel mai mic număr de zile de școală într-un an. Pe de altă parte însă, zilele de școală ale unui copil în România sunt copleșitoare ca număr de ore pe care copii le petrec în școală și pregătind temele. Suntem iarăși într-o situație dezechilibrată. Fiica mea are ore astăzi de la opt la trei, după care vine și mai are încă probabil trei sau patru ore de făcut temele pentru mâine sau pentru poimâine. Asta înseamnă că ea lucrează de multe ori mai mult decât mine.
De asemenea, există un număr mare de discipline și vedem în ultima vreme o adevărată emulație din aceasta de a introduce noi și noi cursuri va face istoria, cutare, va face cutare ș.a.m.d. Dar toate acestea sunt făcute fără coerență, din păcate. Adică sunt făcute fără să se asigure niște repere educaționale și să se asigure o viziune care să permită unui copil pe ciclu școlar să dobândească anumite competențe și abilități care vor fi folositoare în viață. Nu înseamnă că ele pot să fie puse brambura acolo, într-un coș și copiii să se servească sau profesorii să aleagă cursuri la nesfârșit. Asta face ca de multe ori procesul educațional să fie unul deficitar, supraîncărcarea programei. Profesorii sunt aproape niște roboți, elevii sunt niște roboții, trebuie să parcurgă cu o viteză extraordinară o programă supraîncărcată, pentru că dacă vrei să faci ceva vocațional, limitezi șansele altor copii de a învăța pentru bacalaureat sau pentru evaluările periodice.
Lucrurile sunt dezechilibrate și cred că nu e vorba de câte discipline sunt până la urmă, că sunt 4 sau 5 sau sunt 15. Problema este cum sunt ele structurate și care este finalitatea lor în sistemul academic.
Să vă dau un exemplu: în sistemul academic se lucrează tot mai mult astăzi pe module sau pe sub-module. Sunt cursuri de 4 săptămâni sau de 6 săptămâni. Se renunță în multe țări la ciclul de 14 săptămâni pe care îl avem acum și se împarte un curs de 14 săptămâni în trei. Există o anumită elasticitate și care dă seama despre capacitatea noastră de a adapta procesul educațional la și la așteptările copiilor, elevilor, studenților, dar și la posibilitățile profesorilor de a-și crea e înșiși la un moment dat un conținut propriu pe care să-l asume și pe care să-l poată preda fără să stea sub această constrângere apăsătoare a unor programe care sunt foarte stufoase și care produc acest sentiment de semi-eșec care-i împinge pe majoritatea copiilor înspre meditații. Nu are timp dna. profesoară sau dl. profesor să ne explice funcțiile la clasă, neapărat trebuie să iau pe cineva să fac meditații ca să învăț funcțiile, pentru că la clasă nu am reușit”.
Sursă foto – pixabay.com
