Autor – Florin Costache
PSD a ales să celebreze eliberarea Timișoarei de Dominic nu printr-o petrecere intimă alături de mafia țigănească și să primească sărutul mâinii, ci prin speranță. Botezul este un nou început, are ceva desprins din „Nașul”. Doar că Luca nu se numea în timpul botezului, sprâncenatul de la Oradea fusese deja omorât, iar consultanții nu primeau ceea ce partidul le promisese demult. Primeau sfidare.
Blănurile și ceasurile sunt mai ușor de recunoscut decât un costum made-to-measure de Zegna. Și e mai ușor să o hulești pe Sorina, regina balastierelor și a papetăriei de la partid decât pe cel care ți-a dat ani de-a rândul contracte să bei Opus One și să joci la dublu între pasiunea pentru popor și a-ți disimula numele de consilier în consultant.
Există o regulă-printre alte reguli- pentru care partidele, în momentele majore, nu își iau consultanți români, ci merg pe direcția Israel, protestantii americani, Germania sau pe orice direcție. Românii trădează.
Da, pentru poveștile mici va exista întotdeauna un director de televiziune, un analist, cineva despre care toți cei din jur cred că e strateg ș.a.m.d. Și bani de la AEP, achitați lunar.
Cândva, pe vremuri, când am primit prima mea pereche de jeanși, am înțeles repede că toți cei din jur mă urau pentru asta. Era 1982. Blugii mei Rifle erau un fel de blană a femeii lui Marcel. E drept, eu nu știam cum să îl apăr atunci pe tata. Asa cum nici Sorina nu stie sa isi apere “tatăl”.
Acum nu îmi pasă de blana Sorinei. Nu îmi spun cum s-ar fi indexat pensiile, nici câte haznale s-ar fi făcut în Buzău sau câți săraci ar fi mâncat pâine și ciorbă. Ar fi o ipocrizie. Poporul prost merită sa isi ducă soarta pentru ca nu vrea sa vada minciuna, iar cel destept la fel, pentru ca alege sa nu renunte la salariul de la corporatie sau la dividende pentru a conduce el insusi tara.
Oamenii află întotdeauna despre blănuri, ceasuri și haine, călătorii și zboruri de la trădători. Există o linie fină între a ști și a spune. Iar linia asta este întotdeauna trecută când Marcel uita să îți achite o factură din campanie, când Sorin nu îți răspunde la telefon, când Rareș a uitat să trimită procentul. România este incapabilă de a crea organizații. Motivul? Nu se pot aplica pedepse in interiorul organizatiilor.
Iar țara are prea puțini bogați autentici pe care poporul să nu îi conteste.
Când primarii PSD au ales să schimbe găleata și uleiul cu mașina cu lemne și ajutorul social, poporul a fost mulțumit. Pentru o vreme. Apoi ai aflat că nici asta nu e de ajuns și că blana sau ceasul pot fi ale oricui. Vreau si eu blana si ceas, au strigat.
Nu îi apăr pe cumetri. Îmi sunt antipatici și cred că amestecul dintre valutist și matematician e deja depășit în România în care Codruța se întoarce, însă nu pot privi indiferent la jurnaliștii, analiștii, directorii de TV care aleg să urle în numele poporului.
Poporul poate striga în numele său o dată la patru ani, poate protesta, poate visa la blănuri și ceasuri, poate sparge vitrine, le poate cumpăra de la hoți.
Cei care revelează poporului avuțiile lui Marcel, Sorin & co. au început să își pregătească strategiile pentru a spăla ceea ce au creat.
Botezul a fost celebrarea eliberării unui oraș. Timișoara este un simbol doar in cartile de istorie. In rest este orasul in care mafia tiganeasca a domnit. Pana la sosirea lui Fritz.
Timisoara a fost recucerita.
Se apropie iarna.
Va fi cald. Toți cei supărați vor dormi liniștiți, înveliți în blană de șinșilă. Din când în când se vor trezi să vadă pe Day-Date cât mai e până în ziua când îl vor factura iar pe Sorin.
Textele preluate în categoria ”Opinii” sunt asumate de autori și nu reprezintă, neapărat, poziția site-ului alert24.ro
Sursă foto – arhiva personală a autorului
