Poți înțelege un pelerinaj chiar dacă nu împărtășești credința celor care participă? Profesorul Dan Voiculescu răspunde afirmativ într-o postare pe blogul său, dedicată fenomenului de la Iași. Reflecția sa pune în prim-plan speranța care îi aduce pe oameni în fața moaștelor Sfintei Parascheva și nevoia de alinare în momentele grele.
În articolul „Fenomenul pelerinajului la Sfânta Parascheva”, publicat pe 8 octombrie, autorul își declară poziția de agnostic, dar vorbește cu respect despre experiența pelerinilor.
„Ca agnostic, nu știu dacă moaștele Sfintei Parascheva fac minuni. Nu pot nici să afirm, nici să neg”, scrie Dan Voiculescu.
Din această perspectivă, profesorul își îndreaptă atenția către oamenii care așteaptă ore întregi în frig. Fiecare vine cu propria poveste: o boală, o pierdere sau îngrijorarea pentru cineva apropiat. Speranța este, în interpretarea sa, ceea ce unește aceste experiențe.
„Chiar dacă nu poate schimba faptele în mod direct, speranța schimbă felul în care le purtăm”, subliniază autorul.
Dan Voiculescu acordă un rol important și ritualului. Drumul până la Iași, așteptarea și reculegerea oferă gesturi concrete prin care oamenii își pot exprima neliniștile. Participarea alături de ceilalți adaugă sentimentul apartenenței la o comunitate, care poate face suferința mai ușor de dus.
„Ne simțim mai puțin singuri când împărtășim experiența noastră cu o comunitate”, arată profesorul.
Postarea propune astfel o înțelegere a pelerinajului pornind de la nevoile oamenilor, fără a condiționa respectul de convingeri religioase comune.
„Un agnostic poate respecta real pelerinajul la Sfânta Parascheva fără să rezolve întrebarea despre minuni. Este suficient să observăm oamenii care caută sens și alinare”, conchide Dan Voiculescu.
Sursă foto – dan.voiculescu/fb
