Nicușor Dan pare să fi înțeles una dintre lecțiile centrale ale politicii trumpiste: puterea reală nu se administrează doar prin instituții, funcții și organigrame. Se administrează și prin cercuri informale, prin oameni fără rang oficial, dar cu acces direct la decizie.
În modelul clasic, președintele are consilieri oficiali, administrație prezidențială, purtători de mesaj și responsabili instituționali. În modelul nou, inspirat de Donald Trump, structura oficială este dublată de o rețea paralelă de influență: prieteni, strategi, emisari, oameni de afaceri, foști colaboratori de campanie, persoane care nu apar în documente, dar apar în decizie.
Asta începe să se vadă și în jurul lui Nicușor Dan. Matei Păun este exponentul vizibil al acestei lumi informale. Nu are o funcție oficială care să justifice greutatea politică pe care pare să o aibă, nu răspunde instituțional în fața nimănui, nu poate fi audiat ca membru al unei structuri formale de decizie. Și totuși, gravitează în zona cea mai sensibilă a puterii.
Problema nu este că un președinte discută cu oameni în care are încredere. Toți liderii fac asta. Problema apare când oamenii fără mandat, fără funcție și fără răspundere publică ajung să influențeze direcții politice majore. Atunci puterea se mută din instituții în cercuri personale. Iar democrația devine mai greu de verificat.
În fond, acesta este paradoxul lui Nicușor Dan. A câștigat vorbind despre reguli, transparență și moralizarea politicii, dar pare tentat să funcționeze printr-o arhitectură opacă de influență. Una în care consilierii oficiali spun ce se poate spune public, iar consilierii informali lucrează unde nu există stenograme, responsabilitate și control parlamentar.
Modelul Trump nu înseamnă doar discurs dur sau populism. Înseamnă și guvernare prin loialități personale, prin canale paralele, prin intermediari care contează mai mult decât funcționarii aflați pe hârtie în poziții de decizie.
Dacă Nicușor Dan își dublează administrația oficială cu o curte informală de influență, atunci nu mai vorbim despre politica nouă promisă în campanie. Vorbim despre o formă veche de putere, ambalată modern: decizie netransparentă, influență fără mandat și responsabilitate fără autor.
Cinic spus, nu este nimic nou aici. Doar că, de data aceasta, mecanismul nu vine cu baroni la vedere, ci cu tehnocrați, consultanți și apropiați care spun că acționează din responsabilitate civică. Puterea nu dispare când nu mai poartă carnet de partid. Doar devine mai greu de urmărit.
Sursă foto – alert24/AI
