Alina Mungiu Pippidi intervine dur în criza politică de după căderea Guvernului Bolojan și mută o parte importantă din responsabilitate de pe Nicușor Dan pe fostul premier liberal. În analiza sa, problema nu este doar pactul parlamentar PSD – AUR, ci și felul în care Ilie Bolojan a administrat o coaliție pe care nu a mai putut-o ține în viață.
Mungiu Pippidi susține că adevăratul conflict politic a fost între PSD și Bolojan, iar premierul liberal nu ar fi fost omul potrivit pentru conducerea unei coaliții dacă nu putea face compromisuri. În logica ei, nu poți cere disciplină fiscală, stabilitate și reforme dure, dar să guvernezi fără o majoritate solidă și fără capacitatea de a negocia politic.
Criticile vizează și PNL-USR, acuzate că vor să conducă România fără să aibă vreodată 51%. Pentru Mungiu Pippidi, guvernarea minoritară nu este o formulă de reformă, ci o rețetă pentru instabilitate: un guvern fără majoritate ajunge inevitabil să plătească sprijin parlamentar ca să supraviețuiască.
În același timp, autoarea nu iartă nici PSD. Social-democrații au reușit să scape de Bolojan, dar au făcut-o printr-o formulă toxică, alături de AUR, prăbușind propriul guvern și plătind un preț de imagine la Bruxelles. Victoria politică împotriva lui Bolojan devine astfel o înfrângere strategică.
Nicușor Dan este, la rândul lui, descris ca un președinte care nu a reușit să medieze criza și care pare prins într-o rebranduire național-conservatoare fără efect electoral clar. Potrivit Alinei Mungiu Pippidi, această repoziționare nu i-a adus votanți din zona AUR, dar i-a îndepărtat pe mulți dintre susținătorii săi tradiționali.
Finalul este însă cel mai delicat politic. Fotografiile în care Alina Mungiu Pippidi apare în același cadru cu Nicușor Dan și George Simion nu sunt doar un detaliu de arhivă. Ele trimit la o legătură mai veche: atât Nicușor Dan, cât și George Simion au gravitat, în trecut, în jurul platformei România Curată, proiect asociat puternic cu Alina Mungiu Pippidi. În 2015, cei doi au stat la aceeași masă la un eveniment al Alianței pentru o Românie Curată, fiind prezentați atunci ca figuri ale societății civile și ale unei alternative la vechea clasă politică.
De aici vine ironia politică a momentului. Alina Mungiu Pippidi ajunge să îl critice frontal pe Ilie Bolojan pentru criza politică, dar îi găsește circumstanțe atenuante lui Nicușor Dan, deși președintele a jucat, în fapt, alături de PSD și AUR împotriva unei coaliții care se revendica drept pro-europeană.
Pippidi vede rigiditatea lui Bolojan, vede calculul PSD, vede toxicitatea AUR, dar tratează mult mai blând rolul lui Nicușor Dan în această operațiune politică. Or, tocmai aici este punctul sensibil: Nicușor Dan nu a fost un spectator al crizei, ci unul dintre actorii care au făcut posibilă prăbușirea formulei de guvernare.
În fundal există și o legătură mai veche, incomodă. Nicușor Dan și George Simion au gravitat, în trecut, în jurul aceluiași ecosistem civic asociat cu România Curată, proiect în care Alina Mungiu Pippidi a fost figura centrală. Unul a ajuns președinte, celălalt liderul AUR. Iar astăzi, când cei doi se regăsesc, direct sau indirect, de aceeași parte a baricadei împotriva lui Bolojan, Pippidi preferă să explice criza prin incapacitatea fostului premier de a face compromisuri, nu prin pactul politic care a unit PSD, AUR și Cotroceniul împotriva unei coaliții pro-europene.
Cu alte cuvinte, vechea legătură Simion–Dan reapare nu ca fotografie de arhivă, ci ca problemă politică actuală: aceeași zonă civică ce a produs figuri anti-sistem ajunge acum să fie decorul moral din care se rescrie responsabilitatea crizei. Bolojan devine vinovatul convenabil, PSD și AUR devin instrumentele momentului, iar Nicușor Dan este scos, pe cât posibil, din centrul unei decizii politice pe care nu doar a tolerat-o, ci a folosit-o.
Sursă foto – captură video B1TV/ România Curată.
