Miercuri dimineață, porțile Palatului Cotroceni se deschid pentru un maraton de consultări care va defini, poate mai mult decât orice declarație publică, ce fel de președinte vrea să fie Nicuşor Dan. Scenariul este simplu pe hârtie, exploziv în realitate: PSD a retras sprijinul politic premierului Ilie Bolojan, a pus un pistol pe masă și numără zilele. România intră, din nou, în ceața unei crize de guvernare.
Consultările încep cu PSD, de la ora 9:00. Este, simbolic, alegerea cea mai grea pusă prima: social-democrații vin nu ca parteneri de dialog, ci ca parte care a declanșat criza. Lia Olguța Vasilescu a anunțat deja demisiile miniștrilor — „cel mai probabil zilele următoare” — și a trasat linia cu claritate: ori pleacă Bolojan, ori cad prefecții, secretarii de stat și întreaga arhitectură a coaliției. PSD mai are și varianta nucleară: moțiunea de cenzură, dacă premierul nu se retrage de bunăvoie.
Dar tocmai acest premier refuză să plece. Ilie Bolojan i-a comunicat deja președintelui că nu va demisiona, invocând un argument tehnic cu greutate politică: nimeni din PSD nu a pus pe masă soluții alternative. „Ori crești venituri, ori scazi cheltuieli”, a spus premierul cu acea franchețe rece care l-a definit. Un mesaj adresat deopotrivă crizei bugetare și celor care cred că schimbarea unui om rezolvă probleme structurale.
Spre seară, la ora 18:30, intră USR. Dominic Fritz a tăiat scurt orice speculație: partidul lui nu va fi „roată de rezervă” pentru refacerea unui guvern Ciolacu-Ciucă cu alte nume. USR va sprijini doar o formulă care continuă reforma statului, nu una care o îngheață cu zâmbetul pe buze. Este o condiție care complică enorm orice scenariu de reconstructie politică în care PSD rămâne la guvernare.
Și atunci ajungem la miezul zilei: ce face Nicuşor Dan?
Președintele a convocat aceste consultări. A ales să nu tacă, să nu lase criza să curgă singură spre un deznodământ. Este primul său reflex corect. Dar consultările sunt doar instrumentul — contează ce face cu ele. Poate să ia act, să mulțumească, să promită că „va analiza” și să nu spună nimic concret. Ar fi varianta prezidențială clasică, moale, care nu deranjează pe nimeni și nu ajută pe nimeni. Sau poate să iasă în fața camerelor după ultima rundă și să spună răspicat dacă susține sau nu premierul în funcție, dacă consideră criza legitimă sau fabricată, dacă România are nevoie de continuitate sau de resetare.
Nicuşor Dan a câștigat alegerile prezidențiale tocmai pentru că oamenii erau sătui de ambiguitate politică. De lideri care vorbesc mult și nu spun nimic. De coaliții ținute laolaltă prin negocieri obscure, nu prin programe. Astăzi are ocazia rară să demonstreze că este altfel. Că funcția nu l-a schimbat. Că înțelege că un președinte care tace în fața unui șantaj politic devine, prin tăcerea lui, complice la acel șantaj.
PSD nu a retras sprijinul lui Bolojan pentru că premierul a greșit ceva. L-a retras pentru că reformele taie adânc în structurile de putere și de clientelism pe care partidul le-a construit în decenii. Este o criză de interese mascată în criză politică. Iar Nicuşor Dan știe asta. Întrebarea este dacă are curajul să o spună.
Seara, când ultimul delegat va ieși pe ușa Cotroceniului, vom ști răspunsul. Nu din ce au spus ceilalți. Din ce a spus — sau nu a spus — președintele.
Sursă foto – https://www.facebook.com/NicusorDan.ro
