Președintele Nicușor Dan a ales să privească de pe margine confruntarea tot mai tensionată dintre PSD și premierul Ilie Bolojan, într-un moment în care coaliția de guvernare pare prinsă într-un conflict care nu mai poate fi ascuns sub formule diplomatice. Deși admite existența unor tensiuni serioase și chiar recunoaște implicit că sunt încălcări ale acordului politic, șeful statului refuză să se așeze de partea vreunuia dintre combatanți și își revendică aproape exclusiv rolul de mediator.

În interviul acordat Europa FM, Nicușor Dan a transmis repetat că nu vrea să fie „de o parte sau de alta”, argumentând că nu are un atribut constituțional direct pentru a interveni în disputa dintre partidele aflate la guvernare. Poziția sa este una de neutralitate declarată, dar, politic, ea echivalează tot mai mult cu o formă de pasivitate. În timp ce PSD și Ilie Bolojan se confruntă deschis, iar relațiile din coaliție se deteriorează, președintele pare să prefere conservarea propriei imagini de arbitru în locul unei intervenții politice ferme.

Nicușor Dan insistă că România nu poate fi guvernată „fără unii sau fără ceilalți” și că tocmai de aceea țara are nevoie de un mediator. Numai că această poziționare vine într-un context în care conflictul nu mai este unul tehnic sau punctual, ci unul profund politic, alimentat de neîncredere, competiție internă și calcule de putere. A vorbi doar despre coabitare și responsabilitate comună, când partenerii de guvernare își contestă reciproc legitimitatea și respectarea înțelegerilor, înseamnă mai degrabă administrarea discursivă a crizei decât gestionarea ei reală.

Președintele a mers chiar mai departe și a descris tensiunile din coaliție drept rezultatul unor „probleme personale”, o formulă care reduce miza reală a confruntării. În spatele acestor fricțiuni nu este doar o dispută de orgolii, ci o bătălie pentru control, influență și definirea raportului de forțe din executiv. Faptul că Nicușor Dan alege să minimalizeze public conflictul spune mult despre strategia sa: să nu escaladeze criza, dar nici să nu-și asume costul unei delimitări clare.

În același registru se înscrie și refuzul său de a critica inițiativa lui Sorin Grindeanu de a lansa un referendum intern în PSD, deși mișcarea are o încărcătură politică evidentă și poate adânci și mai mult tensiunile din coaliție. În loc să semnaleze explicit riscurile unei asemenea escaladări, Nicușor Dan a preferat să vorbească abstract despre dorința ca toate cele patru partide și minoritățile să rămână împreună la guvernare.

Singurul punct în care șeful statului a ieșit din registrul defensiv a fost respingerea categorică a ideii unui guvern PSD-AUR. Nicușor Dan a spus limpede că nu va numi niciodată un premier care să vină cu o susținere de acest tip. Mesajul este politic puternic, dar el privește o ipoteză-limită, nu problema imediată: conflictul deschis dintre PSD și actuala formulă de putere. Cu alte cuvinte, președintele trasează o linie roșie pentru un scenariu extrem, dar evită să se implice în incendiul care arde deja în interiorul coaliției.

În fața discuțiilor despre suspendare, Nicușor Dan s-a arătat complet relaxat și a respins ideea ca fiind „neserioasă”, argumentând că nu a încălcat Constituția. Din punct de vedere juridic, răspunsul este logic. Din punct de vedere politic însă, el întărește impresia unui președinte preocupat în primul rând să nu greșească procedural, într-un moment în care de la Cotroceni se așteaptă nu doar corectitudine constituțională, ci și capacitatea de a influența direcția unei majorități aflate în derivă.

În esență, Nicușor Dan încearcă să joace rolul unui președinte-moderator într-o coaliție care se radicalizează intern de la o săptămână la alta. Problema este că, atunci când conflictul trece din faza de dispută în faza de blocaj, neutralitatea nu mai arată ca echilibru, ci ca absență. Iar într-o criză politică reală, un mediator care nu apasă niciodată pe nicio pârghie riscă să fie perceput nu ca arbitru, ci ca spectator.

Sursă foto – https://www.facebook.com/NicusorDan.ro