România a primit o lovitură financiară și politică majoră în litigiul privind vaccinurile anti-COVID cumpărate în perioada pandemiei. Tribunalul de Primă Instanță Francofon din Bruxelles a decis că statul român trebuie să plătească peste 3 miliarde de lei companiei Pfizer și partenerului său BioNTech și, în plus, să preia aproape 29 de milioane de doze de vaccin pe care le refuzase anterior. Decizia, pronunțată miercuri, nu este definitivă și poate fi atacată cu recurs.
Hotărârea vine într-un dosar cu potențial exploziv, atât prin impactul bugetar, cât și prin implicațiile politice. În plin deficit record și într-un moment în care presiunea pe finanțele publice este deja uriașă, o astfel de obligație ar adăuga o nouă povară semnificativă asupra bugetului de stat.
Litigiul are la bază contractele încheiate în timpul pandemiei, când Comisia Europeană a negociat în numele statelor membre achiziții comune de vaccinuri, într-un climat de urgență sanitară și incertitudine. În mai 2021, în mandatul Guvernului Florin Cîțu, România a contractat o tranșă suplimentară de peste 39 de milioane de doze Pfizer pentru anii 2022 și 2023, într-un moment în care campania de vaccinare era încă în plină desfășurare, iar statele europene încercau să-și securizeze stocurile pentru perioada următoare.
Ulterior, contextul s-a schimbat radical. Interesul pentru vaccinare a scăzut abrupt, cererea s-a prăbușit, iar stocurile existente au început să depășească nevoile reale ale sistemului sanitar. În aceste condiții, Ministerul Sănătății, condus la acel moment de Alexandru Rafila, a inițiat demersuri pentru reducerea sau anularea unei părți din livrările rămase. România a refuzat astfel să mai primească și să mai plătească aproximativ 28 de milioane de doze, argumentând că nu mai există o necesitate epidemiologică reală.
Problema pentru statul român a fost însă natura contractului. Acordul fusese negociat la nivelul Comisiei Europene și nu permitea renunțarea unilaterală la dozele comandate fără consecințe financiare. În lipsa unei renegocieri acceptate de toate părțile, Pfizer și BioNTech au mers în instanță, acuzând România că și-a încălcat obligațiile contractuale.
Procesul, deschis la începutul anului 2024 la Bruxelles, scoate din nou în prim-plan una dintre cele mai controversate teme lăsate în urmă de pandemie: felul în care au fost negociate, asumate și distribuite obligațiile financiare rezultate din achizițiile comune de vaccinuri. Cazul nu privește doar România. Și Polonia, și Ungaria au fost acționate în justiție în legătură cu refuzul de a mai prelua anumite cantități de vaccin comandate în timpul crizei sanitare.
Dincolo de aspectul juridic, dosarul redeschide și o discuție politică sensibilă despre responsabilitatea deciziilor luate în anii de vârf ai pandemiei. Achiziția inițială a fost făcută într-un moment în care accesul la vaccin era privit ca o garanție strategică de securitate sanitară. Refuzul ulterior al plății a apărut într-un context complet diferit, în care milioane de doze riscau să expire, iar utilitatea lor practică devenise tot mai redusă. Între cele două momente s-a produs ruptura care generează acum o notă de plată uriașă.
Pentru București, apelul devine acum esențial. Miza nu este doar reducerea unei obligații financiare de peste 3 miliarde de lei, ci și evitarea unui precedent dureros, care ar confirma că statul român poate fi obligat să achite integral costul unor decizii luate într-o perioadă excepțională, chiar și atunci când realitatea de pe teren s-a schimbat radical.
Pe fond, cazul România–Pfizer riscă să devină unul dintre cele mai costisitoare episoade juridice și politice rămase după pandemie. Nu mai este doar o discuție despre vaccinuri. Este o discuție despre contracte, despre responsabilitate guvernamentală și despre prețul foarte concret al deciziilor luate sub presiunea unei crize globale.
Sursă foto – pixabay.com
