Deputatul minorității rome, Nicolae Păun – „Nu e corect ca romii să plătească aceleași taxe ca românii”

Nicolae Păun, liderul Asociației Partida Romilor „Pro-Europa”, a anunțat că a ridicat luni, în ședința Coaliției de Guvernare, trei teme pe care le consideră „esențiale” pentru comunitățile de romi: creșterea abandonului școlar, nivelul taxelor și impozitelor locale după majorările intrate în vigoare la 1 ianuarie 2026 și aplicarea Strategiei Naționale de Îmbunătățire a Situației Romilor. Potrivit declarațiilor sale, la discuție ar fi existat susținere din partea UDMR, PSD și a Grupului Minorităților Naționale.

„Primele afectate vor fi comunitățile sărace și vulnerabile”

În intervenția sa din Coaliție, Păun a pus pe primul loc problema abandonului școlar, despre care spune că „a crescut alarmant” în ultimele luni în comunitățile de romi. În argumentația sa, liderul Partidei Romilor a legat riscul de abandon de vulnerabilitatea economică și de presiunea pe sistemul de educație, mai ales în contextul în care Guvernul ar intenționa o reducere de cheltuieli în educație.

Mesajul său, în esență, este că orice reducere bugetară sau reorganizare administrativă lovește disproporționat în zonele deja fragile: acolo unde sărăcia, distanța până la școală, lipsa transportului, absența programelor de sprijin și neîncrederea în instituții fac ca elevii să iasă cel mai repede din sistem. Din perspectiva lui Păun, dacă statul „taie la grămadă”, consecința nu e doar statistică, ci una de securitate socială: o generație care rămâne fără calificare și fără șanse reale pe piața muncii.

Taxele locale, miezul conflictului: „nu reflectă condițiile reale de trai”

Al doilea punct ridicat în Coaliție a fost fiscalitatea locală după majorările aplicate de la 1 ianuarie 2026, pe care Păun le descrie ca fiind, în unele cazuri, între 70% și 150%. În interpretarea sa, problema nu e doar cuantumul taxelor, ci criteriul de aplicare: el susține că nu este „corect” ca majorările să fie aplicate identic în cartiere cu niveluri complet diferite de infrastructură și servicii publice.

Argumentul central folosit de Păun este unul de echitate administrativă: dacă o comunitate trăiește fără canalizare, asfalt sau iluminat public, atunci o fiscalitate locală crescută – aplicată uniform – nu ar fi proporțională cu serviciile pe care unitatea administrativ-teritorială le furnizează. În același registru, Păun a invocat și realitatea juridică a multor gospodării din comunități marginalizate: lipsa actelor de proprietate pentru case și terenuri, situație care, spune el, complică atât relația cu primăria, cât și accesul la utilități și investiții.

30.000 de cazuri fără acte de proprietate: cerere către Guvern și primari

Pe această temă, Păun a cerut explicit ca Guvernul să ceară primarilor să accelereze procesul de clarificare a proprietății – acte pentru casele și terenurile unde locuiesc romii – afirmând că ar exista circa 30.000 de astfel de cazuri la nivel național.

Miza nu e doar una civilă, ci și una de politică publică: fără acte, oamenii rămân „invizibili” pentru investiții, pentru credite, pentru branșamente, pentru programe de reabilitare; iar primăriile rămân fără o bază clară de impozitare și fără premise solide pentru proiecte de infrastructură. În viziunea lui Păun, statul trebuie să iasă din cercul vicios „fără acte – fără utilități – fără investiții – fără șanse”.

Strategia Națională pentru romi: „nu ne interesează funcțiile, ci voința politică”

Al treilea punct al intervenției sale a fost aplicarea prevederilor Strategiei Naționale de Îmbunătățire a Situației Romilor. Păun a transmis că Partida Romilor – parte a Grupului Minorităților Naționale – nu urmărește funcții în guvernare, ci „vointă politică pusă la treabă” pentru rezultate concrete în comunități.

Aici, subiectul devine mai amplu: Strategiile naționale sunt, de regulă, documente adoptate formal, dar care depind de bugete, indicatori, responsabilități clare și cooperare între ministere și autorități locale. Când această arhitectură nu funcționează, strategiile rămân un inventar de intenții, iar comunitățile – indiferent de etnie – nu văd schimbarea în școală, în dispensar, pe stradă sau în acte.

Linia fină: echitate socială vs. discriminare fiscală

Declarația „nu e corect ca romii să plătească aceleași taxe ca românii” deschide inevitabil o discuție sensibilă: într-un stat de drept, taxarea diferențiată pe criteriu etnic ar fi incompatibilă cu principiile egalității în fața legii și nediscriminării. Din acest motiv, dacă Guvernul va prelua problema, este de așteptat ca soluțiile să fie formulate pe criterii socio-economice și administrative, nu identitare: scutiri sau eșalonări pentru persoanele vulnerabile, ajustări legate de zone și de accesul real la utilități, programe de sprijin pentru regularizarea proprietății, investiții țintite în infrastructură și educație.

Cu alte cuvinte, discuția ridicată de Păun poate fi tradusă instituțional într-o întrebare mai greu de evitat: cum arată „echitatea” într-o Românie în care standardul de viață și accesul la servicii publice diferă radical de la o stradă la alta? Iar aici, răspunsul nu poate rămâne doar la nivel de replică politică; are nevoie de politici publice cu termene, bugete și responsabilități.

După intervenția din Coaliție, presiunea se mută pe două direcții: dacă Guvernul va trata subiectul ca o temă de politici sociale și administrative (educație, acte, infrastructură, sprijin pentru vulnerabili) sau dacă va lăsa discuția să alunece într-un conflict simbolic, cu potențial de polarizare.

Indiferent de evoluție, temele ridicate – abandonul școlar, proprietatea și serviciile publice – sunt probleme reale, cu impact direct asupra coeziunii sociale. Iar felul în care statul le abordează va conta nu doar pentru comunitățile de romi, ci pentru credibilitatea instituțiilor în orice zonă vulnerabilă din România.

Sursă foto – https://www.facebook.com/profile.php?id=100079668397486