Ilie Bolojan pregătește creșterea vârstei de pensionare pentru personalul din MApN, MAI și structurile SRI și SPP. Mesajul public al ministrului Apărării, Radu Miruță (USR), este clar: acesta ar fi compromisul prin care aceste instituții evită o reducere de 10% a fondului de salarii și evită tăieri de personal. Proiectul ar urma să ajungă pe masa Guvernului până la finalul săptămânii viitoare, după simulări interne.

De ce acum: presiunea de a economisi fără să atingi „miezul” sistemului

În logica Executivului, domeniile de apărare și ordine publică au o constrângere specială. Nu poți reduce ușor efectivele fără cost politic și operațional. Tăierile uniforme de salarii lovesc direct în moral, recrutare și retenție. De aici ideea unui „schimb”: nu tai salarii, nu tai oameni, dar ții personalul mai mult în activitate.

Este o soluție tipică de consolidare bugetară. Nu produce șoc imediat, ca o tăiere de leafă. Produce economii în timp. Și schimbă o cultură instituțională în care pensionarea timpurie a devenit, în multe cazuri, o normă.

Miza reală: nu „până la ce vârstă”, ci „pe cine și cum”

În discuția publică apare constant ideea că vârsta de pensionare în aceste sisteme este în jurul a 48 de ani. Sunt vehiculate praguri posibile precum 55 sau 60. Dar nimeni nu a pus încă o țintă oficială. Asta contează, dar nu e tot.

Problema mare este că „Apărare, Interne și servicii” nu sunt un bloc omogen. Ai funcții de teren, cu uzură fizică și psihică ridicată. Ai funcții administrative, tehnice, IT, analiză, logistică, juridic. Dacă proiectul vine ca un topor unic, reacția va fi inevitabilă. Dacă vine cu diferențieri credibile, poate fi acceptat.

Trei întrebări vor decide dacă măsura e inteligentă sau doar contabilă.

Prima: există criterii operaționale reale? Adică reguli diferite pentru specialități cu uzură mare versus specialități care pot continua eficient.

A doua: există o tranziție corectă? O schimbare bruscă poate declanșa pensionări accelerate înainte de intrarea în vigoare. Poate crea tensiune socială și instituțională. O tranziție etapizată scade tensiunea, dar amână economiile.

A treia: se repară stimulentele de carieră? Dacă ții oamenii mai mult, dar nu schimbi fluxul de promovare, blochezi vârfurile. Îi frustrezi pe cei tineri. Riști să pierzi exact generația de care ai nevoie.

Guvernul evită „tăierile”, dar poate declanșa o criză de încredere internă

În aceste instituții, moralul e aproape la fel de important ca bugetul. O reformă percepută ca „inventată la calculator” produce efecte rapide. Nemulțumire. Presiune sindicală. Pensionări înainte de termen. Scăderea atractivității pentru candidați.

Guvernul va încerca să vândă măsura ca protecție: fără tăieri de salarii, fără disponibilizări. Mulți beneficiari o vor traduce altfel: mai mulți ani pe aceleași condiții. Diferența dintre cele două mesaje se decide în detaliile proiectului. Nu în platouri TV.

Efectul de contagiune: comparația inevitabilă cu dosarul „magistrați”

Disputa despre pensionarea magistraților a pus în spațiul public o temă explozivă: statul poate schimba reguli vechi, dar plătește un preț de legitimitate. În paralel, orice amânare sau blocaj instituțional devine muniție politică.

În acest context, reforma din MAI/MApN/SRI/SPP va fi citită comparativ. Publicul va întreba: „de ce unii la 65, alții mult mai devreme?”. Sistemele vor întreba: „de ce noi acum, și în ce condiții?”. Guvernul va încerca să țină sub control două fronturi: bugetul și stabilitatea internă.

Ce urmează: o reformă de bifă sau una de sistem

Declarațiile sugerează o abordare centrată pe o ecuație bugetară: „cât trebuie să crești vârsta ca să scazi cheltuiala cu 10%?”. Aici e riscul. Instituțiile de forță nu sunt doar o coloană de cheltuieli. Sunt o capacitate de stat.

Dacă proiectul este doar un instrument de economie, costurile ascunse pot fi mari. Blocaje de carieră. Plecări către privat. Presiune pe concedii medicale. Tensiuni între generații. Scădere de performanță.

Dacă proiectul vine la pachet cu o arhitectură realistă, poate funcționa. Roluri de final de carieră (instruire, mentorat, analiză). Diferite trasee pe ocupații. Stimulente pentru specialități critice. Reechilibrare între teren și birou. Atunci măsura nu mai e doar „să nu tăiem salariile”. Devine reformă.

Dilema Guvernului Bolojan e simplă, dar dură: să câștige timp bugetar fără să piardă funcționalitate. În Apărare, Interne și servicii, funcționalitatea nu e un slogan. E o condiție de securitate.

Sursă foto – pixabay.com