Germania a încheiat anul 2025 cu cel mai ridicat număr mediu de șomeri din ultimii 12 ani, un indicator care confirmă că dificultățile economice nu mai sunt un episod trecător, ci o stare de fapt. Conform datelor comunicate de Oficiul Federal al Muncii, media anuală a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă a urcat cu 161.000, până la 2,984 milioane — cel mai ridicat nivel din 2013.

La final de an, Germania a rămas aproape de pragul simbolic de trei milioane: luna trecută erau 2,9 milioane de șomeri, iar creșterea lunară a fost modestă, de 3.000, sub așteptările analiștilor. Rata șomajului s-a menținut în decembrie la 6,3%, aceeași valoare consemnată și pe ansamblul lui 2025, în creștere față de 6% în 2024. Șefa Oficiului de Muncă, Andrea Nahles, a transmis că, deși este posibil să se fi atins un vârf, o ameliorare vizibilă nu ar trebui așteptată mai devreme de mijlocul lui 2026.

Imaginea de ansamblu este una de „înrăutățire graduală”, după cum o descriu și analiștii: în ultimii patru ani, numărul șomerilor a crescut cu aproximativ 500.000. Explicația ține de o economie care, practic, a stagnat pe o perioadă lungă, în timp ce industria — coloana vertebrală a modelului german — se confruntă cu probleme structurale. Când segmentul industrial încetinește sau se recalibrează, efectul se vede în lanț: investiții amânate, comenzi mai slabe, prudență la angajări și un consum privat care nu mai primește impulsul de încredere de care are nevoie.

Un alt semnal relevant este scăderea numărului de locuri de muncă vacante: în decembrie erau 619.000 de posturi disponibile, cu 35.000 mai puține decât în aceeași perioadă din 2024. Chiar dacă apar semne de stabilizare, direcția ultimului an arată o piață care nu mai absoarbe la fel de ușor forța de muncă.

Totuși, Germania rămâne prinsă într-un paradox care complică orice diagnostic simplu: crește șomajul, dar deficitul de angajați calificați nu dispare. Dimpotrivă, presiunea demografică rămâne: potrivit estimărilor, numărul de muncitori disponibili ar urma să scadă cu încă 40.000 în 2026. Mesajul autorităților este că soluția de fond nu este doar ciclul economic, ci competența: calificarea și recalificarea rămân „asigurarea” cea mai bună împotriva șomajului, într-o economie care se transformă.

În acest tablou, integrarea refugiaților devine și ea o variabilă economică, nu doar socială. Autoritățile notează progres în rândul refugiaților din Ucraina — 370.000 lucrau anul trecut în Germania, cu 79.000 mai mulți decât în 2024 — și menționează integrarea sirienilor, cu un accent special pe decalajul de integrare în cazul femeilor din Siria.

Pentru 2026, miza imediată nu este doar să se „oprească” deteriorarea, ci să se evite ca slăbirea pieței muncii să blocheze revenirea consumului privat. Dacă gospodăriile simt nesiguranță, consumul încetinește; dacă consumul încetinește, economia își revine mai greu; iar dacă economia se mișcă greu, companiile amână angajările. Într-o Germanie care trăiește simultan stagnarea, presiunea industrială și deficitul de competențe, cifrele șomajului nu sunt doar statistică — sunt un barometru al unei tranziții economice care încă nu și-a găsit echilibrul.

Sursă foto – pixabay.com