Bolojan – Suntem într-o coaliţie în care niciun partid nu are masa critică ca, de unul singur, să rezolve lucrurile, dar are o masa critică suficient de mare să blocheze lucrurile

Premierul Ilie Bolojan a tras un semnal de alarmă privind fragilitatea deciziei politice într-o coaliție în care niciun partid nu are, singur, forța de a împinge reforme majore până la capăt, dar fiecare are suficientă greutate pentru a opri deciziile celorlalți. Într-o intervenție televizată, șeful Executivului a legat direct această realitate politică de cel mai sensibil dosar al momentului: deficitul bugetar și costul tot mai mare al datoriei publice.

Bolojan a susținut că România ar putea „câștiga” o economie mai sănătoasă într-un orizont relativ scurt – „un an sau doi”, nu un deceniu – dacă se creează rapid condițiile pentru schimbări de substanță. A nuanțat însă imediat: efectele economice nu apar peste noapte, iar reformele serioase au nevoie de timp pentru a se vedea în statistici și în viața de zi cu zi. Mesajul central a fost că viteza nu ține doar de economie, ci mai ales de capacitatea politică de a decide coerent.

30 de miliarde de euro pe an: „împrumutăm ca să funcționăm”

Premierul a descris deficitul ca pe o problemă „majoră”, chiar dacă nu este percepută imediat de populație la fel ca prețurile sau salariile. În argumentația sa, România ajunge să se împrumute anual cu aproximativ 30 de miliarde de euro peste veniturile curente din taxe și impozite, pentru a menține funcționarea statului în parametrii actuali.

Dincolo de dimensiunea împrumuturilor, Bolojan a insistat asupra costului: pe fondul unei percepții de administrare slabă, România plătește dobânzi ridicate comparativ cu alte state, iar acest lucru consumă rapid spațiul bugetar pentru investiții și politici publice.

„Jumătate din deficit poate fi doar dobândă”

Șeful Guvernului a invocat evoluția cheltuielilor cu dobânzile drept exemplu de presiune structurală: în 2026, România ar urma să plătească dobânzi de aproximativ 12 miliarde de euro, un nivel pe care l-a asociat cu peste 3% din PIB. Într-un scenariu de deficit țintit la 6–6,5%, premierul a argumentat că o parte considerabilă din această țintă ar putea fi reprezentată doar de dobânzile pentru creditele contractate în anii anteriori.

În logica prezentată de Bolojan, această realitate schimbă sensul guvernării: statul nu mai devine motor de dezvoltare, ci un mecanism de plată a datoriilor, iar viitorul este „amanetat” prin costuri financiare tot mai mari.

Problema politică: conștientizare și sprijin pentru măsuri

Bolojan a spus că a doua mare vulnerabilitate, după deficit, este reacția clasei politice. În lectura sa, România a funcționat prea mult timp pe reflexul amânării – „mai luăm un credit, mai vedem” – iar acum corecția cere decizii care nu pot fi luate fără un minim consens politic și fără colaborare instituțională.

De aici a derivat și ideea care a stârnit ecou: într-o coaliție fără partid dominant, fiecare formațiune poate bloca, chiar dacă nimeni nu poate rezolva singur. Iar fără sprijin politic real, măsurile care ar trebui să repună bugetul în echilibru riscă să rămână la nivel de intenție sau să fie diluate până la irelevanță.

Miza imediată: credibilitatea

Intervenția premierului reface, de fapt, o ecuație simplă: credibilitatea fiscală scade dobânzile, dobânzile mai mici eliberează bani, iar banii eliberați pot finanța dezvoltarea. Invers, o coaliție blocată, care evită corecțiile, împinge România spre costuri mai mari și spre o guvernare tot mai strâmtorată.

Într-un context politic în care fiecare partid își apără propriul electorat și propriile linii roșii, avertismentul lui Ilie Bolojan a fost că, fără acord pe direcția bugetară, coaliția poate deveni prizoniera propriilor veto-uri – iar factura se vede în dobânzi, nu în discursuri.

Sursă foto – https://www.facebook.com/ilie.bolojan