În plină criză agricolă europeană și cu fermierii în stradă de la Madrid la București, Grecia oferă lumii o lecție cinică despre cum se fură organizat bani europeni sub acoperirea statului. Conform unor documente explozive din ancheta desfășurată de Parchetul European (EPPO), o rețea formată din politicieni, funcționari și apropiați ai guvernării Mitsotakis ar fi pus la punct un mecanism sistemic de delapidare a fondurilor agricole ale Uniunii Europene.
Dosarul — care depășește 3.000 de pagini — descrie o schemă complexă de fraudă: terenuri fantomă, fermieri fictivi, lucrări „executate” doar pe hârtie, contracte direcționate spre clientela politică și milioane de euro evaporate anual sub protecție guvernamentală.
Până la 15 politicieni vizați. Dar niciunul nu va fi anchetat.
Deși EPPO cere ridicarea imunității pentru 15 oficiali, printre care foști și actuali miniștri, majoritatea membri ai partidului Noua Democrație, premierul Kyriakos Mitsotakis a blocat solicitarea. Nu a permis nici măcar un vot în Parlament. Nu pentru că acuzațiile ar fi slabe. Dimpotrivă. Ci pentru că adevărul ar distruge rețeaua care ține la putere actualul regim politic elen.
În centrul fraudei se află OPEKEPE, agenția guvernamentală însărcinată cu distribuirea subvențiilor. În realitate, spun procurorii europeni, această agenție funcționează ca un instrument de alimentare a clientelei politice cu fonduri UE. În multe cazuri, terenurile declarate pentru subvenții nici nu există, iar „beneficiarii” nu au văzut vreodată o vacă, un tractor sau o sapă.
Premierul preferă loialitatea politică în locul adevărului.
În loc să colaboreze cu ancheta EPPO, premierul Mitsotakis a ales să ridice un zid politic în jurul vinovaților. Invocă stabilitatea. Invocă suveranitatea. Refuză să pună justiția în mișcare. Protejează o rețea organizată care a jefuit fonduri destinate fermierilor reali.
Întrebarea este simplă: ce fel de lider alege să sacrifice credibilitatea unei întregi țări pentru a-și salva partidul?
Unde este Comisia Europeană? Unde este OLAF?
În mod scandalos, Bruxellesul tace. Nicio reacție fermă din partea președintei Comisiei, Ursula von der Leyen. Nicio cerere publică de ridicare a imunităților. Niciun semnal că Grecia ar putea fi sancționată, așa cum au fost sancționate România, Ungaria sau Slovacia pentru nereguli mult mai mici.
De ce? Pentru că Mitsotakis e „omul de încredere” al PPE, familia politică dominantă din UE? Pentru că frauda vine dintr-o țară „vestică”, deci e tratată cu indulgență?
Aceasta nu mai este doar o problemă națională. Este o problemă europeană. Este o problemă de dublu standard.
Fermierii reali plătesc prețul corupției oficiale.
În timp ce rețeaua Mitsotakis sifona fonduri europene în conturile apropiaților, fermierii reali din Grecia se împrumutau pentru îngrășăminte. Își vindeau utilajele ca să-și plătească dările. Tinerii părăseau satele. Subvențiile agricole, în loc să susțină economia rurală, au susținut baronii politici.
Frauda nu e doar o infracțiune contabilă. E o crimă împotriva dezvoltării. Împotriva echității. Împotriva ideii de Uniune Europeană.
Un precedent periculos pentru toată Europa de Est.
Ceea ce se întâmplă în Grecia poate deveni, mâine, model pentru alți lideri: delapidarea sub protecție parlamentară. Ce valoare mai au anchetele EPPO, dacă statele membre pot bloca accesul justiției printr-un simplu vot politic? Ce mai înseamnă „stat de drept”, dacă un partid poate ridica ziduri în jurul corupților săi?
Europa trebuie să decidă: vrea să fie o uniune de reguli egale sau o închisoare a complicităților?
Sursă foto – pixabay.com
