Am găsit-o plângând pe hol, în larma recreației…
– Ce s-a întâmplat, te-a părăsit iubitul? am încercat eu să detensionez atmosfera. De obicei, la clasa a Vll-a se plânge pentru o notă mică în catalog, dar am întâlnit și cazuri de suferință din dragoste. Alesia, zâmbind, cu lacrimi pe față:
– Mi-a luat doamna director telefonul…
– Dacă stai pe Insta în timpul orei…
– Nu e corect! Toți stau pe telefon!
– Ți-l va înapoia la finalul programului!
– Da, dar mai am o oră. Eu nu pot să stau o oră fără telefon! Nu pot! Pe fața Alesiei se citea o durere nejucată, sinceră, reală, care m-a lăsat fără cuvinte… Vă rog, vorbiți cu doamna director să mi-l dea acum!…
Telefonul nu mai e de mult un moft, ci un drog, o perfuzie de la care, odată deconectați, adolescenții intră în sevraj… – opinie apărută pe pagina de Facebook – Jurnalul unui profesor
Sursă foto – pixabay.com
