Decizia Germaniei de a reintroduce controlul pașapoartelor la granițele sale terestre, anunțată pe 16 septembrie, a provocat o furtună diplomatică în Europa, amintind de controversatul uragan politic „Boris”. De această dată, măsurile afectează granițele Germaniei cu Luxemburg, Belgia, Țările de Jos și Danemarca, după ce anterior au fost implementate la frontierele cu Polonia, Republica Cehă, Austria, Elveția și Franța.
Aceste măsuri au generat proteste masive, însă ministrul de interne al Germaniei, Nancy Faeser, a răspuns că cei care tranzitează granițele nu ar trebui să se teamă de perturbări majore în trafic. Ea a subliniat că măsurile sunt necesare din cauza fluxului ridicat de migranți care se îndreaptă spre Germania. Un aspect crucial al acestei politici este că migranții pot fi deportați mai ușor dacă sunt opriți la graniță, în loc să fie lăsați să intre pe teritoriul german, complicând ulterior procedurile de expulzare.
Un precedent similar a avut loc în 2015, când Germania a introdus controlul pașapoartelor la granița cu Austria, ridicând întrebări serioase despre viitorul spațiului Schengen. Mulți s-au întrebat dacă nu cumva asistăm la sfârșitul unui Schengen terestru, o idee pentru care Europa a luptat atât de mult. Totodată, au apărut speculații despre crearea unui „mini-Schengen”, poate alături de Grecia și România, pentru a evita coșmarul cozilor lungi la frontiere.
Biserka Benisheva, expert în afaceri europene și fost diplomat bulgar, și-a exprimat scepticismul față de această idee, argumentând că „mini-Schengen”-ul ar izola țările participante și ar complica și mai mult libera circulație. Ea a subliniat că Grecia, fiind deja parte din Schengen, ar vedea această mișcare ca o încălcare, iar România ar fi, de asemenea, reticentă în a deveni o zonă tampon pentru refugiați. În plus, o astfel de zonă ar trebui să preia responsabilitatea protejării frontierelor externe Schengen, ceea ce ar adăuga o povară suplimentară.
Benisheva sugerează că cea mai bună abordare este să se aștepte și să se observe efectul măsurilor germane, în special impactul asupra cozilor la granițele sale, ceea ce ar putea oferi o perspectivă clară asupra problemelor pe care multe state europene le-au experimentat ani de zile din cauza absenței unui Schengen terestru complet funcțional. Ea așteaptă ca această chestiune să fie discutată în Consiliul pentru Afaceri Interne, unde ar putea fi luate decizii cruciale privind viitorul migrației în Europa și restabilirea libertății de circulație.
Deși acțiunile Germaniei nu creează un precedent absolut, ele reamintesc de măsuri similare luate de alte state membre ale UE în trecut, mai ales în contextul pandemiei de COVID-19 sau al crizelor migratorii și de securitate din 2015. Codul Schengen permite astfel de măsuri în circumstanțe excepționale care amenință ordinea publică sau securitatea internă.
În concluzie, speranțele se îndreaptă către Consiliul pentru Afaceri Interne, care ar putea adopta măsuri ce să reducă fluxul migrator din Africa și Asia către Europa și să permită revenirea la un Schengen complet funcțional. Europa a investit 25 de ani în construirea acestui spațiu de liberă circulație, iar măsurile actuale ar putea pune în pericol această realizare.
Sursă foto – pixabay.com
