Îmi doresc un echilibru școală-familie, dar acolo unde încrederea vine din partea ambelor părți. Cred că un parteneriat profesor-părinte va ajuta la gestionarea cazurilor de violență din școli și la rezolvarea altor probleme de acest fel.
Ce nu cred este că educația se face doar cu pedagogii moderne și permisivitate care să suprime importanța normelor și sancțiunilor care ar trebui aplicate fără discuție.
Am ajuns într-un punct în care privim regulile ca fiind ceva total neobișnuit, chiar nepotrivit. Considerăm că lumea trebuie să se învârtă în jurul nostru și că doar noi avem dreptate, că putem face ce ne taie capul. De ce? Fiindcă așa considerăm, ori subiectivismul acesta ne va duce în jos atâta timp cât nu există legi puternice care să ne taxeze atunci când depășim limita.
De fiecare dată când vorbesc despre cazurile de violență ce vin din partea elevului către profesor (nu că cele venite din partea cadrelor didactice către elevi nu ar fi la fel de importante), apar argumentele ce susțin scăderea notei la purtare. Cum a menționat și domnul Marius Nistor foarte recent, asta nu va rezolva absolut nimic în cele mai multe dintre cazuri.
De ce? Fiindcă elevul și părintele nu resimt consecințele faptelor și atitudinii lor (în mare parte).
Hai să ne gândim puțin! Care erau efectele negative ale scăderii notei la purtare? Ah, că nu vei mai putea susține examenul de admitere la academie (enormă pierdere, mă îndoiesc că se vor face toți polițiști).
Scăderea notei la purtare funcționa, da, într-o vreme în care societatea înțelegea noțiunea de moralitate și respect. Nu poți cere unui elev care a înjurat o profesoară (spre exemplu) să înțeleagă greșeala făcută dacă educația elementară (cei 7 ani de acasă) nu există. Nu poți determina un elev care are nevoie de consiliere școlară să nu-și mai lovească colegii, să nu mai fie agresiv amenințându-l cu nota la purtare.
Nu, această sancțiune (dacă tot se pune atât de mult accent pe ea) trebuie legată de consecințe serioase pe care elevul să le resimtă și asupra cărora, părintele să fie nevoit să ia atitudine.
Să ținem cont de ea în admiterile de la liceu, la facultate, la trecerea către următorul nivel de școlarizare.
Abia atunci, în primul rând părinții care trebuie să ia măsuri vor conștientiza repercusiunile derapajelor propriului copil.
Să nu ținem strâns de o măsură și să o luăm drept argument de fiecare dată dacă ea nu mai coincide valorilor societății actuale, una în care echilibrul civic e mai mult un dezechilibru.
Da, să scădem nota la purtare, dar mi-aș dori ca asta să nu fie doar o formalitate (așa cum au devenit toate celelalte), ci o măsură care să aducă după sine urmări serioase.
Sursă foto – https://www.facebook.com/petrurrizea
