scoala 5354

Generația de după 2000 a fost denumită generația fulgilor de nea. Veșnic nemulțumite, caracterizate de o sensibilitate bolnavicioasă și având un psihic precar, persoanele din acesta categorie sunt afectate foarte ușor de cele mai neînsemnate lucruri.

sondaj

Clasa a Vl-a. O ascult pe Daria și îi spun că a știut de 7. Imediat, din ochii imenși, negri, ai copilei izvorăsc două boabe mari, limpezi de rouă, care străbat obrajii fetei cu viteza unui schior. Nici în filme n-am văzut un plâns declanșat atât de instant…

Tot clasa a Vl-a. Așezat la catedră, accesez catalogul electronic de pe laptopul clasei.

– Alesia are 8 la mate! îl aud pe Răzvan… Îmi dau seama că laptopul este conectat la videoproiector, iar catalogul a fost proiectat pe tabla inteligentă. Trag imediat cablul din calculator și imaginea dispare de pe marele ecran. Răul fusese însă deja făcut.

Din a treia bancă de la mijloc, Alesia izbucnește într-un plâns spasmodic, inconsolabil. Degeaba îi cer scuze, îi spun că 8 e o notă mare, că Răzvan doar a glumit (colegul respectiv chiar are mult bun-simț), fata pur și simplu nu se poate opri din plâns.

Nici măcar prietena cea mai bună, care o îmbrățișează, nu poate stopa cascada de lacrimi care se revarsă pe obrajii copilei, printre suspine, până la clopoțelul de ieșire. 50 de minute de lacrimi pentru 5 secunde de neatenție…

Clasa a Vlll-a. Obișnuiesc ca atunci când iau o clasă nouă, să cer elevilor să-și scrie numele pe un ecuson, pe care să îl țină pe bancă, pentru a-i putea identifica mai ușor și a personaliza astfel interacțiunea.

A doua oră când intru la 8 C, pe lângă manual și caiet, cei mai mulți arborează eticheta cu numele pe bancă.

– Cine nu are ecuson, are absență! glumesc eu, iar cei care l-au pierdut, se grăbesc să scoată o foaie pe care scriu cu markerul cum îi cheamă. În afară de Mădălina, pentru care gluma mea nevinovată a declanșat potopul lui Noe de lacrimi.

În zadar am mers la banca ei și i-am spus că nu pun absențe nimănui, chiar am ajutat-o să facă o „legitimație” nouă, mai frumoasă. Fără niciun efect. Plânsul Mădălinei era infinit. Pe la jumătatea orei, printre suspine, a cerut voie să meargă la toaletă.

În pauză, a fost descoperită de profesoara de serviciu plângând în baie…

Referindu-se tocmai la activitatea didactică, fiind „membru în jurii la institute avansate în Europa”, Andrei Pleșu remarca în conferința „Dereglări ale lumii contemporane”:

„Există o nouă ideologie în care omul trebuie tratat ca bolând, șubred. Dacă nu ești atent, se sinucide, intră la balamuc. Toată umanitatea e un azil, un azil planetar, în care trebuie să umbli în vârful picioarelor, fiindcă, cum spui ceva neconvenabil, riști să declanșezi un genocid. Deci, suntem într-un fel de sanatoriu, în care nu există decât boli incurabile”.

Vorbele satirice ale omului de cultură au stârnit râsul publicului. Însă ce Andrei Pleșu a descris ironic, eu am experimentat cât se poate de real!

Opinie aparuta pe pagina de Facebook – Jurnalul unui profesor

 

Sursa foto – pixabay.com