Profesorul cu contract pe perioadă determinată e precum chiriașul: cum c(l)asa nu e a lui, nu se implică prea mult…
Și, chiar dac-ar vrea, n-ar putea!
Primăvara, calvarul dascălului de 1 an începe cu dosarul. Cazier și adeverință de integritate comportamentală de la Poliție, adeverință de la medicina muncii, calificativ, adeverință că nu a fost sancționat disciplinar, adeverință de vechime și raport revisal de la fiecare școală unde-a predat în ultimii 2 ani, copii după toate diplomele de studii, de la facultate la master sau doctorat, modul psihopedagogic, împreună cu copii după foile matricole și copii după actele de identitate și stare civilă.
Tot primăvara e și inspecția într-o altă scoală, cu lecție însoțită de plan de lecție, fișe de lucru și evaluare.
Vara este cea mai chinuitoare. În Iunie, învățat de dimineață până seara, în Iulie examenul de titularizare, iar August vine cu ședințele sâcâitoare de repartizare…
Toamna debutează, în cazul norocoșilor care au prins post, cu alt set de dosare, câte unul pentru fiecare școală, cu aceleași acte de la Poliție, medicina muncii, școlile anterioare, copii după acte de studii și de identitate…
Tot toamna încerci să te adaptezi în noua școală, faci cunoștință cu directorul, iei pulsul noilor clase…
Iarna pare singurul anotimp mai liniștit pentru un profesor tânăr cu contract pe perioadă determinată. Însă nici atunci n-ai vreme să te bucuri prea mult, că se-arată
Primavara cu dosare și inspecții,
Vara, cu învățat, examene și ședințe de repartizare,
Toamna cu noile dosare pentru scoli, consiliile profesoare de acomodare, cunoștință cu noii elevi…
Profesorul cu contract pe un an este un Sisif hăituit, umilit și neajutorat… – Opinie apărută pe pagina de Facebook Jurnalul unui profesor
Sursă foto – pixabay.com
